top of page

Cistita


Ulcerul simplu al vezicii urinare(cistită interstițială)

  • Este o afecțiune rar întîlnită a vezicii urinare și se caracterizează prin inflamația nespecifică de cauza bacteriană a mucoasei vezicale.

Etiologie. Patogenie. Cistita interstițială sau ulcerul simplu al v.u. apare și se dezvoltă după următoarea schemă: -dereglări vasculare ale unei porțiuni a v.u. ; -ca consecință a unei embolii a unui vas sanguin mare; - a unui tromb infectat; - sau strangularea vaselor de procesul inflamator infiltrativ.

Tabloul clinic și evoluția bolii. Afecțiunea evoluează după o schemă simptomatică a cistitei cronice care se evidențiază prin: -dureri în regiunea v.u.; -polakiurie; - micțiuni dureroase; -periodic cu amestecuri de sînge în urină.

Evoluția clinică de regulă este lungă cu perioade de acutizare în timpul cărora micțiunele devin foarte dese (pînă la 10 ori/24ore) și însoțite de dureri. La femei acutizările coiencid cu perioade premenstruale.

Diagnosticul se bazează pe faptul că în anamneză sunt de lung timp dereglări de micțiune (polakiuria și durere la micțiune); periodic se constată hematurie terminală. La cistoscopie – se depistează ulcerul v.u. , care este situat la apexul, mai des este un singur ulcer, de formă rotundă cu mărginele bine limitate. Fundul ulcerului de culoare roșie-deschisă, uneori acoperit cu depuneri fibrinozo-supurative. În jurul ulcerului este edem, hiperemia, infiltrația mucoasei v.u.. La atingerea ușoară cu instrumentul ulcerul sîngerează ușor. La acutizarea procesului patologic în urină se atestă mărirea numărului de eritrocite și leucocite. Iar în perioada de remisie în urină pot fi schimbări neînsemnate s-au chiar pot lipsi.

Diagnosticul diferințial. Ulcerul v.u. trebuie să fie diferințiat de ulcerul de origine tuberculoasă sau tumorală. Biopsia și cistoscopia vor determina diagnosticul precis și definitiv.

Tratamentul este medicamentos și chirurgical.

Medicamentos – antibiotice, instilații v.u. cu preparate antiseptice, citotrofice, citoregenatorie etc.

Prognosticul –este nefavorabil.

În bibliografia contenporană la tema cistitei sunt unele neclarități în ceea ce privește clasificarea cistitelor formelor patomorfologice și clinice precum și a altor aspecte în problema cistitei. Reeșind din cele expuse mai sus și pentru a facilita pe medicii de familie în punerea unui diagnostic corect și efectuarea unui tratament eficace și la timp am efectuat un studiu la tema diagnosticul și tratamentul cistitei.

Diagnosticul cistitei în unele cazuri prezintă dificultăţi deoarece unele simptoame anamnestice [subiective] precum şi semnele obiective ale acestei afecţiuni coincid cu simptomologia a altor boli.

Cistita se manifestă printr-o simptomologie multiplă şi diversă, avînd atit semne specifice cît şi semne generale nespecifice [5,6,7]. Semnele specifice stau la baza confirmării diagnosticului. Valoarea acestor simptoame are o actualitate sporita și o incidenţă diferită [7,10,11]. Iar durerea ca simptom anamnestic este cel mai des întîlnit în majoritatea absolută a afecţiunilor tractului urogenital în general şi a cistitei în special [14]. Morbiditatea urogenitală în general şi a cistitei în special în rîndul populaţiei rurale din R.Moldova nu este în deajuns studiată.

Dar se cunoaşte că pentru a organiza precum şi a efectua un tratament adecvat şi la timp este important de a cunoaşte nivelul de morbiditate a populaţiei şi structura acesteia [15].

În pofida faptului că actualmente în tratamentul cistitei se folosesc medicamente contemporane şi ele au o eficacitate pozitiva [7,11,16], morbiditetea populaţiei prin cistită nu are tendinţă de a se micşora[7,11,16]. Pe de altă parte pe piaţa famaceutică tot mai mult se propun diferite medicamente pentru tratamentul diferitor îmbolnăviri inclusiv şi a cistitei [1,2,11,15] Anual piaţa farmaceutică se completează cu medicamente noi, ultimile au reacţii adverse, altele sunt contraindicate la unii bolnavi [7].

Pentru tratamentul afecţiunilor tractului urinar în general şi a cistitei în special sau propus mai multe şi diverse medicamente şi metode [1,2,16].

Au fost examinate 1125 de persoane locuitoare în mediul rural din R.Moldova, care sau adresat la medicul urolog în oficiul medicilor de familie pentru a stabili diagnosticul afecţiunilor şi implicit-nivelul de morbiditate prin Cistită.

Examenul suplimentar a bolnavilor cu diagnosticul de cistită a inclus:

1.Urografia

2.Radiografia simplă

3.Urografia intravenoasă

4.Ecografia (ultrasonografia)

5.Tomografia computerizată

6.Rrezonanta magnetică nucleară.

7.Cistografia

Unele din metodele de investigaţie suplimentare enumerate mai sus au fost utilizate pentru a diferenția diagnosticul de cistită cu alte afecţiuni ale tractului urogenital cît şi a altor afecţiuni din alte organe şi sisteme.

Bolnavilor cu cisită li sa administrat următorul tratament

1.Rotacef-ceftiaxone

2.Palin-Acidum Pipemcidum

3.Roflusol-Fluconazalum

În total la bolnavi cu cistită din grupa de bază eficacitatea a adus 97,76% . În grupele de control eficacitatea a fost 90,3% .













Избранные посты
Недавние посты
Архив
Поиск по тегам
Тегов пока нет.
Мы в соцсетях
  • Facebook Basic Square
  • Twitter Basic Square
  • Google+ Basic Square
bottom of page