top of page

T U M O R I L E  T E S T I C U L A R E


T U M O R I L E T E S T I C U L A R E

Tumorile maligne ale testiculului sunt rare (2-3 ) cazuri la 100.000 de bărbaţi pe an reprezentînd mai puţin de 1% din tumorile maligne ale bărbatului şi aproape 5% din tumorile uro-genitale. La rasa neagră sunt mai rare . În Republica Moldova incidenţa cancerului testicular constituie 0,1% sau 14 pacienţi primari anual.

E t i o l o g i e –Pînă astăzi nu se cunosc cauzele precise ale tumorilor testiculului. Unii autori au studiat unii factori care după părerea lor ar spori riscul apariţiei tumorilor testiculare.-Cel mai comun factor congenital şi dobîndit este criptororhidie, pentru că 7-10% din tumorile testiculare se dezvoltă la pacienţii care au acestă maladie în anticidente.

Estrogenoterapia mamei, în cursul gravidităţii a fost socotită ca un risc pentru apariţia tumorilor testiculare.Alţi factori dobîndiţi ca traumatismele şi atrofia testiculară provocată de infecţie, au fost asociate cu tumori testiculare, însă nu sa putut dovedit că ar fi o ralaţie directă între traumatism, atrofie testiculară şi tumori testiculare. Celulele germinale embrionare multipotenţiale în timpul dezvoltării embrionare pot să se dezvolte normal şi atunci ele devin spermatocite. Însă dacă procesul de diferenciere evoluează anormal, pot apărea seminoame sau carcinoame embrionare. În caz cînd celulele embrionare se supun unor diferenţieri adaugătoare pe căi intraembrionare, se dezvoltă teratomul. Iar aşa ceva se produce pe căi extraembrionare, apare corioncarcinomul sau tumori ale sinusului endodermic ( sacului vitelin).

Anatomia patologică. Tumorile testiculare se împart în 2 grupe:

  • Germinale( reprezintă 90-95% din total). Din ele fac parte: Seminomul (tipic şi spermocitar), carcinomul embrionar, corioncarcinomul, teratomul, tumora sinusului endodermic( sacului vitelin) şi asocieri ale acestora .

  • Negerminale cuprind neoplazii ale stromei gonadice ( cu celule Leiding). Tumori din celule sertoli, gonadoblastoame, adrenoblastom etc, ale anexelor testiculare, fibrom,lipom, rabdomiosarcom, leiomiosarcom etc) şi tumori secundare ( limfosarcom, limfoblastosarcom, boală Hodgкin, reticulosarcom, plasmocitom, tumori metastatice, de origine epitelială etc).

S e m i n o m u l –reprezintă 35% din tumorine germinale testiculare, se întîlnesc la adulţi cu vîrsta între 35-50 de ani. Testiculul este mărit în volum, se pot observa noduli gricoalescenti, iar albugeneea este hipervascularizată şi îngroşată, de culoare alb- cenuşie, strălucitoare. Seminomul aplazic (5-10%) prezintă un număr sporit de mitoze, celulele au grad mare de pleiomorfizm nuclear.

Seminomul spermacitar ( 5-10%) –bărbaţi peste 50 ani. Tumoarea este mai voluminoasă iar pe secţiune prezintă o culoare alb-gălbuie, cu zone de necroză şi hemoragie, metastazează pe cale limfatică ducînd la apariţia adenopatiei lombo-aortică.

C a r c i n o m u l e m b r i o n a r - are două variante : a adultului şi a copilului. Varianta la adulţi se observă la bărbaţii tineri ( 20-30 ani). Este o tumoră fermă, pe secţiune de culoare alb-gri cu zone de necroză şi hemoragie. Varianta copilului este cea mai frecventă tumoră testiculară la copii ( 60%). Este o tumoră mare, boselată, fermă, culoare alb-gălbuie. Zone necrotico-hemoragice.

T e r a t o m u l (5%) Se întîlneşte atît la copil cît şi la adult, conţine celule germinale în diferite faze de diferenţiere şi mutaţie Teratomul matur este beningn provine din ecto-mezo şi endoderm.

T e r a t o m u l i m a t u r –este compus din ţesut primitiv nediferenţiat. Tumora este neregulată, boselată de consistenţă inegală, heterogenă multicoloră, conţine chisturi cu material gelatinos, mucos, în care se pot apreciea elemente cartilaginoase, osoase sau sebacee.

C a r i o c a r c i n o m u l-Se prezintă ca una din cele mai maligne tumori. În forma pură se întîlneşte în circa 1-2% din toate cancerile testiculare. Este o tumoră mică , moale, creşte repede şi metastazează timpuriu. Microscopic : două tipuri celulare –citotrofoblast cu citoplazmă clară, limite nete şi nucleu de talie mijlocie, şi sincitiotrofoblast cu celulă mare, multienucleară şi cu vacuole citoplasmatice eozinofile.

F o r m e l e a s o c i a t e ( mixte). Reprezintă 40% din tumorile germinale , majoritatea sunt teratocarcinoame -25%( combinate de teratom şi carcinom embrionar. Pînă la 15% conţin seminom. Tratamentul este semilar tumorilor nonseminomatoase.

T a b l o u l c l i n i c - a tumorilor testiculare

S i m p t o m e l e –precoce şi dominante sunt:- creşterea nedureroasă în volum a testiculului ,- apariţia unui nodul : senzaţia de plenitudine şi de greutate în regiunea testiculului . Unele din acestea simptome apar deja în stadiile tardive a tumorii. De cele mai multe ori manifestările clinice lipsesc . Cel mai caracteristic semn al acestei maladii este prezenţa unui nodul de 4-5mm, nedureros, aderent de testicule. Testiculul mărit în volum are consecinţa dură, este indolor. Durerea ( testalgie) este puţin exprimată cu rare excepţii cînd se asociază epididimita sau hemoragie intratumorală. Durerea lombară severă – în prezenţa metastazilor. Dispnee toracică.

H e m o p t i z i e – în metastaze pulmonare. În tumorile localizate într-un testicul criptorhidric mult timp rămîn clinic asimptomatice şi sunt diagnosticele cînd ating dimensiuni mari. În aceste cazuri pacientul acuză doar o senzaţie de greutate în partea de jos a abdomenului. Uneori tumoarea testiculară este însoţită de ginicomastie . Iar ginicomastia care apare după evidarea tumorii dovedeşte că are loc dezvoltarea metastazelor. La pacienţii cu tumori testiculare în stadiile avansate pot apărea semne clinice provocate de prezenţa, metastazelor la distanţa sau a adenopatiilor. Aceste sindrome pot fi :

  • Sindromul digestiv şi abdominal. În aceste cazuri bolnavul va prezenta dureri acute sau cronice care pot fi prezente şi în pancreatită acută, cronică, ulcer gastric –duodenal, hepatită. La aceşti bolnavi deasemenea poate fi vomă anorexie şi alte semne gastro-hepato-intestinale. Sindromul sus numit apare ca rezultat a compresiunii şi invaziilor viscerale cosecutive adenopatiilor retroperitoniale.

  • Sindromul compresiunii mediastinului se manifestă prin –tulburări cardiorespiratorii( tuse, dispnee, puls accelerat) aritmie, tensiunea arterială schimbată, starea bolnavului gravă), ca rezultat a compresiunii venei cava superioare şi prezenței maselor ganglionare în mediastin în rezultatul metastazelor.

  • Sidromul neurologic are loc din cauza metastazelor osoase şi a compresiunii simpaticului lombar. În aceste cazuri apar dureri lombare.

  • Sindromul renal se manifestă prin colică renală, dureri surde lombare ca consecinţă a compresiunii ureterale cu uretero-hidronefroză.

M e t a s t a z a r e a , C a n c e r u l t e s t i c u l a r m e t a s t a z a r e a rapid şi masiv.

Metastazarea are loc pe cale limfatică. În etapa iniţială sunt afectaţi ganglionii limfatici regionali retroperitoniali la nivelul vertebrelor T1-L4, ganglionii de la nivelul hilului renal, ganglionii precavali, preaortici, ganglionii din jurul arterii iliace comune şi ganglionii iliaci exsterni.

C o r i n o c a r c i n o m u l – metastazarea pe cale sangvină în plămîni. Metastazurile în organele viscerale a tumorilor testiculare au loc în stadiile tardive a maladiei tumorale. Ele afectează : plămînii, ficatul, creerul, scheletul, rinichiul şi glanda suprarenală. Iar Gh-ghe Ţîbîrnă ( 2003) astfel descrie metastazele cancerului testicular.

  • Cancerul testicular drept metastazarea, de regulă în ganglioni anteriori de vena cavă inferioară pînă la vena renală.

  • Cancerul testicular stîng metastazarea în ganglionii paraortali pînă la hilul ranal.

  • Metastazele inghinale apar la invazia tumorii în scrot.

  • Din ganglionii iliaci metastazele pot nimeri în torentul de sînge prin ductul toracic şi de acolo diseminează în tot organismul ( mai frecvent în plămîni şi ficat).

  • Metastazele masive duc în scurt timp la caşexia bolnavului şi la deces în 2 ani după apariţia primelor simptome.

Examenul obiectiv-Are o mare însemnătate. Prin acest examen medicul obligatoriu face palparea bimanuală a testiculului cu palparea epididimului şi a cordonului spermatic.

Se precizează mărirea în volum a testiculului. Pot fi depistate unele formaţiuni aderente de testicul. În stadiul precoce aceste formaţiuni nu sunt aderente de epididim. Prin examenul abdomenului prin palpaţia lui, se vor depista : mase tumorale retroperitoniale, ganglioni inghinali, hepatomegalie. La palparea regiunii supraclaviculară se vor diagnostica adenopatiile supraclaviculare.

E c o g r a f i a s c r o t a l ă – are ca scop : determinarea dimensiunilor şi structura testicului. Tumoarea apare ca o formaţiune hipoecogenă cu aspect heterogen, dimensiuni diverse. Se diferenţiează cu hidrocelul, chistul epididimal sau un proces inflamator. De asemenea pot fi evidenţiate adenopatiile retroperitoniale.

R a d i o g r a f i a r e n o v e z i c a l ă pe gol se efectuează cu scop de a diagnostica metastazele osoase .

R a d i o g r a f i a p u l m o n a r ă – Este o metodă obligatorie pentru a afirma sau infirma prezenţa metastazelor.

T o m o g r a f i a c o m p u t e r i z a t ă şi R M N sunt metode excelente de examinări de elecţie în caz de tumori testiculare care au ca scop diagnosticarea metastazelor retroperitoniale, localizarea tumorii şi răspîndirea ei.

I n v e s t i g a ţ i i l e d e l a b o r a t o r şi a l e m a r c hi o r i l o r t u m o r a l i

1. Analiza sîngelui are ca scop diagnosticarea unor schimbări atît în formula sanguină-hemoleucograma, valoarea VSH –lui, hemoliile( anemie) etc.

2. Probele hepatice vor determina prezenţa sau obsenţa Mz.

3.Vor fi apreciale valorile ureii şi a creatininei.

Unii marcheri biologici au valori diagnostice şi de prognostic la pacienţi cu tumori testiculare. Aşa dar Alfafetoproteina ( A F P ) are valori crescute la 75% dintre pacienţii cu cancere testiculare germinale şi în special cu cancere nonseminomatoase ( peste 3000ng/ml). Gonadotrofina corionică ( HCG creşte în carcinomul embrionar şi în corioncarcinoame ( norma este de 1ng/ml.

Proteina specifică de sarcină (P.S.S) sau alfa 1-glicoproteina este prezenţa în coriocarcinoame.

În cancerile testiculare nonseminomatoase poate fi depistată lactatdehidrogenaza

( izoenzima-1).

D i a g n o s t i c u l d i f e r e n ţ i a l

Tumorile testiculare de multe ori medicul le poate aprecia ca fiind : epididimita, orhoepididimita acută, etc.În 25 % de cazuri anume din aceste considiraţii diagnosticul de tumoare testiculară nu se pune la timp.

H i d r o c e l u l –se va diferenţia de tumora a testicolului prin examenul ecografic, care va arăta prezenţa şi natura lichidului. De asemenea trebuie diferenţiat cu spermatocelul acumularea lichidului spermatic într-o neocavitate chistică, hematocelul-( în anamneză traumatism testicular etc), periorhită nodulară, goma luetică, tumori paratesticulare, precum-lipomul, fibromul, chistul epididimar, chistul funiculului spermatic etc.

T r a t a m e n t u l t u m o r i l o r t e s t i c u l a r e a r e c a s c o p :

1. Respectarea securităţii oncologice, utilizarea celor mai eficiente, metode: chirurgicale, chimio şi radioterapeutice, pentru prevenirea metastazelor mai ales în stadiile incipiente a patologiei în cauză şi a recidivilor, sporirea şansei de supraveţuire. Atunci cînd se va suspecta o tumoare testiculară se efectuează orhidoectomia pe cale inghinală cu amplarea prealabilă a cordonului spermatic. Pentru tumorile germinale nonseminomatoase ( NSGCT ) aflate în stadiu 1 se efectuează limfodisecţia retroperitonială cu –chimioprofilaxia care constă din 2 cure de PEB ( Cisplatin, Etopozid,Bleomicină) Orhidoectomia inghinală simplă se recomandă în tumorile testiculare precum ar fi : tumorile Sertoli, teratomul adult matur, teratomul copilului, gonadoblastomul, tumorile benigne ( fibromul, mezeteliomul ).În unele cazuri se practică chimioterapia în tumorile cu celule germinale şi în seminoamele imature. Se folosesc: B E P ( blemacină, epoxil, cisplatinum) sau VIP (vinblastină infosfamida cisplastina ). Radioterapia se practică în seminoamele mature şi radiosensibile ( cîte 150c gу/zi, 5 zile). Monitorizarea nivelului de marcheri se efectuează permanent, şi dacă nivelul lor nu scade se administrează ,, chimioterapia de salvaj -4 cure Vip ( VP-16, Ifosfomida, cisplastina) sau Velp ( velban, ifosfamida, cisplatina).

Prognosticul tumorilor testiculare în ultimul timp sa ameliorat . În semioamele tratate prin orhidectomie şi radioterapie bolnavii supraveţuesc -5 ani -98% în stadiul -1, 90% în stadiul- 2 şi 35-75% în stadiile mai avansate.

C o n c l u z i e : Tumorile testiculare prezintă o problemă nu numai pentru urologi, dar în cea mai mare măsură pentru medicii de familie. Medicul de familie este acea persoană la care de prima dată se adresează bolnavul. În cazul bolnavilor cu tumori testiculare medicul de familie prin acumularea informaţiilor din acest capitol poate să pună un diagnostic corect, deoarece este clar şi desfăşurat enunţată semnele clinice a tumorilor, metodele de diagnostic. Iar sindroamele care sunt prezente la asemenea bolnavi afirmă încă o dată că tumorile testiculare sunt actuale şi totodată îl obligă pe medicul de familie să folosească tot arsenalul diagnostic posibil precum şi responsibilitatea sa ca medic pentru a uşura cît posibil soarta acestor pacienţi.


Избранные посты
Недавние посты
Архив
Поиск по тегам
Тегов пока нет.
Мы в соцсетях
  • Facebook Basic Square
  • Twitter Basic Square
  • Google+ Basic Square
bottom of page