CANCERUL DE PROSTATĂ

În R. Moldova frecvența cancerului de prostată alcătuiește 68 de cazuri la 100 000 de populație. Riscul apariției cancerului prostatic sporește cu vârsta. Dacă până la vârsta de 40 de ani el constituie 10%, la persoanele cu vârsta între 70-79 de ani – 30%, iar în vârstă de 80-89 ani frecvența cancerului de prostate este de 67%.

Etiologia cancerului de prostată până la momentul de față nu este complet elucidată. Dar în același timp unele studii epidemiologice arată că posibilii factori cauzali în cancerul de prosată pot fi: predispoziția genetică, influențe hormonale, factori alimentari (diete bogate în produse animaliere,grăsimi); factori ai mediului, factori infecțioși, vârsta, boli inflamatorii și dejenerative a tractului urogenetal.

Simptomele clinice ale CP sunt:

1. Polakiuria care nu se deosebește de cea în caz de adenom de prostată.

2. Disuria, permanentă, progresivă, fără remisiuni ajungând până la retenție de urină, incompletă sau completă.

3. Hematuria.

4. Durerea care apare în stadiile avansate a CP. Durerile lombosacrale trădează prezența metastazelor vertebrale.

5. Durerile osoase, fracturile patologice, expresie a metastazelor pot completa tabloul clinic.

6. Paraplegie.

7. Edemul scrotului.

8. Edemul membrelor inferioare.

9. Oliguria, anuria.

10. Examenul digital rectal (EDR) descoperă: nod dur, prostată mărită în volum, masa tumorală care bombează în ampula rectală de o consistență dură, aderentă de pereții osoși ai pelvisului şi cu rect comprimat sau îngustat.

Diagnosticul va include:

a. Examenul clinic: anamneza, examenul obiectiv și de laborator.

b. Tuseul degetal rectal repetat.

c. Biopsia cu ac: (transrectal sau transperineal) ghidată prin ecografie.

d. Citologia celulelor din urină după masajul prostatei.

e. Examenele radiologice pentru stadializarea cancerului de prostată.

f. Radiografi a scheletului pentru depistarea metastazelor osoase.

g. Examene de laborator: antigen specific prostatic (PSA); fosfotaza acidică prostatică – este crescută la bolnavii cu forme agresive, extinse.

Diagnosticul diferențial se va face cu: adenom de prostată; carcinoame ale veziculelor și ale glandelor Cooper, tuberculoza prostatei, prostatita cronică, litiaza prostatică, boala Paget (osteodistrofia cronică deformantă progresivă).

La pacienții cu boala Paget EDR și PSA sunt normale, iar la Radiografie se constată o îngroșare subperiostică a corticalei osoase.

Clasificarea clinică:

Stadiul 1 – noduli tumorali solitari, care se păstrează în limitele capsulei și fără metastaze.

Stadiul 2 – tumoarea ocupă cea mai mare parte din prostată, penetrează capsula fără metastaze.

Stadiul 3 – tumoarea ocupă întreaga capsulă, -invadează organele învecinate fără metastaze.

- tumoarea corespunde stadiului 1 sau 2 cu metastaze regionale.

Stadiul 4 – tumoarea este răspândită pe toate țesuturile adiacente și în organele învecinate. Metastaze multiple.

Tratamentul cancerului de prostată

Va depinde de stadiul clinic al tumorii, gradul histopatologic, nivelul seric PSA.

1. În boala localizată se recomandă prostatectomia radicală sau radioterapia.

2. În boala local extensivă – se recomandă radioterapie.

3. În boala metastatică – se recomandă hormonoterapia.

Chimioterapia este mai puțin utilizată