Factorii și cauzele urinării frecvente

Frecvența urinării la persoanele sănătoase, în medie la adulți este de 6-7 ori pe zi.

Se permite să fie de patru până la zece ori în 24 de ore, cu condiția ca o persoană bea aproximativ 2 litri de apă, n-are probleme grave de sănătate și urinarea nu-i provoacă disconfort.

Frecvența urinării la copii variază foarte mult. Majoritatea copiilor urinează cîte puțin în fiecare oră, astfel încât se folosesc 4-6 scutece umede pe zi. La trei ani, rata urinării este de aproximativ zece ori pe zi. Pe măsură ce vezica crește, frecvența de a merge la toaletă scade la 6-8.

Factorii urinării frecvente

Există mai mulți factori majori:

• Infecții, boli, leziuni sau iritații ale tractului urinar. De exemplu, pot fi infecții bacteriene, litiaza renală.

• Boli în care crește eliminarea de urină.

• Deteriorarea mușchilor, a nervilor sau a altor structuri care afectează funcția vezicii urinare.

• Întreruperea locației anatomice normale a organelor pelvine, de exemplu, apariția unui cistocel, dezvoltarea hiperplaziei prostatice benigne și stricturile uretrale.

• Sarcina.

• Medicamente - diuretice, medicamente anticanceroase.

• Efectuarea de proceduri pentru tratamentul cancerului, de exemplu radioterapia în zona pelviană.

Frecvența urinării nedureroase poate apărea atunci când se consumă cantități mari de lichide, alcool sau cofeină.

Cauzele principale și simptome

Cea mai frecventa cauza a urinarii frecvente la barbati si femei este considerata infectia tractului urinar. Oamenii de orice vârstă suferă de această patologie, dar riscul pentru femei este de patru ori mai mare. Astfel, pacienții cu diabet zaharat, leziuni ale măduvei spinării și cu cateter în vezică sunt mai susceptibili de a fi infectați. Puteți suspecta o infecție dacă vă deranjează:

• urinare frecventă dureroasă;

• febră, slăbiciune generală;

• în cazuri severe - frisoane;

• senzație de presiune în abdomenul inferior;

• modificarea mirosului și / sau a culorii urinei;

• durere în regiunea lombară sau chiar sub coaste.

Alte cauze ale urinării frecvente includ diabetul de tip 2 și vezica urinară hiperactivă. Alte semne pot fi:

• urinare frecventă, majoritatea pe timp de noapte;

• oboseală crescută;

• pierdere în greutate;

• vindecarea îndelungată a leziunilor chiar și minore ale pielii;

• mâncărime în vagin, penis;

• vedere încețoșată.

Hiperactivitatea vezicii urinare se manifestă brusc la urinare. Sunt greu de controlat, ceea ce duce adesea la incontinență. Noapte de regulă trebuie să te ridici la toaletă mai mult de 2 ori.

Cauzele urinării frecvente la bărbați

• Hipertrofia prostatică benignă.

• Prostatita.

• Cancer de prostată.

Mărirea prostatei este o condiție foarte frecventă asociată cu îmbătrânirea organismului. Mai mult de o treime din bărbații cu vârsta peste 50 de ani vor avea unul sau mai multe semne de prostată mărită. Încă nu este clar de ce glanda este în creștere, patologia nu crește riscul de apariție a cancerului de prostată.

Glanda prostatică mărită poate exercita o presiune asupra uretrei și poate provoca:

• disconfort la începutul sau la sfârșitul urinării;

• senzația de golire incompletă a vezicii urinare;

• pasajul slab al urinei;

• nevoia de forțare a presiunei;

• urinare pe timp de noapte.

Prostatita este o inflamație a prostatei. Adesea, boala are o natură infecțioasă, dar uneori agentul patogen nu poate fi identificat. Spre deosebire de hiperplazie și cancer, această problemă este caracteristică bărbaților de toate vârstele. Cel mai des sunt bolnavi bărbații de la 30 la 50 de ani. Simptomele de prostatită pot include:

• dureri la nivelul pelvisului, vulvei, spatelui și feselor;

• durere la urinare;

• durere în timpul ejaculării;

• urinare frecventă;

• disconfort între anus și scrot.

Cancerul de prostată afectează adesea bărbații cu vârsta peste 65 de ani, deși poate fi diagnosticat la vârsta de 50 de ani și mai mult. Simptomele bolii sunt similare cu simptomele hiperplaziei benigne:

• urinare frecventă pe timp de noapte;

• debutul întârziat al secreției urinare;

• nevoia de forțare la urinare;

• slăbirea fluxului de urină;

• senzația că vezica urinară nu este complet golită.

Cauzele urinării frecvente la femei

Cele mai frecvente sunt infecțiile, inclusiv cistita, adică inflamația vezicii urinare. De asemenea, starea este caracteristică sarcinii, care este asociată cu mai mulți factori:

• modificări hormonale;

• creșterea volumului și a vitezei sângelui circulant;

• uterul în creștere, care pune presiune asupra vezicii urinare.

Urinarea frecventă a fost considerată anterior unul dintre semnele de sarcină, așa cum apare în primele etape, la aproximativ 6 săptămâni.

Diagnosticul

Merită să începeți un examen cu o vizită la medic. Specialistul poate adresa următoarele întrebări:

• Cât de des mergeți la toaletă pentru a urina?

• Cât de multă urină este excretată la un moment dat? Pentru o zi?

• De câte ori te urinezi noaptea?

• Există scurgeri urinare spontane?

• Ce medicamente luați?

• Urinarea este dureroasa, deranjeaza?

• Există disconfort în zona vezicii urinare?

• Există incontinență urinară?

• Cum arată urina - care este culoarea, claritatea, există sediment sau fulgi vizibili, mucus, spumă?

• Ce boli cornice aveți?

Timp de aproximativ trei zile înainte de a vizita medicul, trebuie să efectuați înregistrări unde să indicați cantitatea de lichid consumată și excretată, numărul de urinări și natura lor. Acest lucru va ajuta medicul să înțeleagă problema mai detaliat. După examinarea plângerilor și a istoricului bolii, medicul prescrie un examen. De exemplu:

• analiza urinei;

• însemînțarea urinei pentru a determina sensibilitatea agentului patogen la antibiotice;

• analiza biochimică a sîngelui pentru determinarea nivelurilor de uree, creatinină;

• determinarea nivelului de PSA - antigen specific prostatic;

• ultrasunet a rinichilor, vezicii urinare;

• ultrasunet a prostatei;

• urografie intravenoasă;

• cistoscopia vezicii urinare;

Tratamentul incontinenței urinare

Principala metodă de eliminare a simptomelor asociate cu urinarea frecventă în diabet este considerată a fi un control adecvat al glicemiei. Tratamentul vezicii neurogenice include:

• antrenarea muschilor pelvieni;

• normalizarea greutății corporale;

• golirea vezicii urinare conform unui program predeterminat;

• cateterizarea periodică a vezicii urinare;

• utilizarea absorbantelor;

• antrenarea mușchilor vezicii urinare.

Medicamentele pentru ameliorarea stării cu vezica urinară hiperactivă sunt prescrise numai de un medic, deoarece medicamentele utilizate pentru tratament au un număr suficient de mare de efecte secundare și contraindicații.