HIPERTENZIA VENOASĂ RENALĂ

După patogenie hipertenzia venoasă renală se împarte în: stază venoasă; fistula şi hipertenzia venoasă renală secundară. Hipertenzia venoasă renală se manifestă clinic, indiferent de mecanismele de dezvoltare a ei, prin câteva simptome: Dilatarea venelor cordonului spermatic (senzaţii neplăcute în scrot, dureri prelungite în testicul şi în regiunile adiacente cu accentuare în efort fizic și în sex, se diminuează funcţia sexuală, ca regulă. Mărirea tensiunii în venele renale, provocată de insuficienţa refluxului sanguin ca rezultat al obstrucţiei în locul intrării în vena cavă inferioară duce la dezvoltarea unei căi colaterale cu refluxul invers al sângelui venos din vena renală pe vena testiculului în plexul racemos (în formă de ciorchine) şi, mai departe spermatică externă în vena iliacă (anastamoză renocavală compensată). Anomalia vaselor venoase poate dezvolta hipertenzia venoasă renală. Traumatismele renale precum şi traumatismele organelor cavităţii abdominale şi a bazinului, de asemenea, pot fi o cauză a patologiei venoase renale. Tratamentul este – chirurgical.