Prostatita acută – este o afecţiune a organismului (bărbaţi) condiţionat de o inflamaţie nespecifică sau specifică a mucoasei prostate.
Factorii determinanţi în etiologia prostatitei sunt infecţiile gram-negative şi mai rar de cei gram-pozitivi. Calea de pătrundere a micoorganismelor în prostată cea mai frecventă este ascendența prin urină.
Cauzele favorizante sunt: stricturile uretrale, prostatita cronică, intervenţii instrumentale endouretrale.
Procesul patologic poate să se limiteze la un singur lob sau poate să cuprindă toată glanda. Se deosebesc următoarele forme de prostatită:
• catarală,
• foliculară,
• parenchimatoasă
• abces al prostatei.
Tabelul clinic – şi evoluţia bolii. Simptomatologia prostatitei acute are un caracter acut, brusc. Boala se începe: cu febră de 38,0-39,5ºC, frisoane, starea generală a bolnavului este alterată. Bolnavul prezintă dureri perineale, artralgii, mialgii, slăbiciune generală, anorexie, tahicardie. Semnele urinare caracteristice a prostatitei acute sunt: micţiuni imperative, dişurie, urină tulbure, uneori retenţie de urină, polakiurie etc.
Obiectiv – La examenul digital rectal, atunci când se efectuează pentru a exclude altă patologie, prostata este mărită în volum, dureroasă la palpaţie,,Caldă’– de consistenţă ferm – dură iniţial, păstoasă.
Analiza de laborator – arată o leucocitoză marcată. În caz de piurie, bacteriurie semnificativă şi leucociturie. USG transvezicală şi transrectală va pune în evidenţă o glandă mărită în volum cu echogenitate diminuată.
Diagnosticul diferenţial se va face cu:
• Prostatita granulomatoasă
• Cistita acută
• Cancerul şi adenomul de prostată
• Prostatita cronică
Complicaţii: Abcesul prostatei, epididimita, bacteriemia, şocul septic etc.
Tratamentul – va consta dintr-o terapie intensivă cu cel puţin două antibiotice din grupele: cefalosporinelor şi a fluor-chinolonilor. Tratamentul este de lungă durată 4-6 săptămâni.
În caz de retenţie completă de urină se impune – cistostomia percutanată temporală. Abcesul prostatic constituit necesită de a fi punctat cu evacuarea colecţiei pe cale rectală sau perineală.
Prognosticul este de obicei bun. În caz de diferite complicaţii ori tratamentul este început târziu şi nu s-a efectuat după o schemă bine pusă la punct, prognosticul va avea unele rezerve.
Profilaxia prostatitei acute va consta în depistarea proceselor premorbide a factorilor de risc, precum şi dispanserizaţia populaţiei cu acești factori de risc şi boli somatice cronice.
Concluzie: Prostatita acută prezintă o problemă actuală prin faptul frecvenţei precum şi pentru consecinţele pe care le provoacă această afecţiune în caz că nu va fi diagnosticată la timp şi nu va fi tratată adecvat.