Este o afecțiune, care are loc la pătrunderea infecției în uretră mai des la actul sexual. Este primară și secundară. Uretrita primară poate fi acută și cronică. Forma acută se deosebește de uretrită gonococică prin faptul că n-are o perioadă exactă de incubație. Bolnavul acuză prurit în uretră și durere la micțiune. Eliminările din uretră au un caracter muco-purulent sau puroi. Edemul mucoasei este puțin pronunțat. După caracterul eliminărilor din uretră este greu de apreciat geneza uretritei (gonococică sau de altă natură). Numai examenul bacteriologic va determina precis diagnosticul. Uretritele bacteriene acute de cele mai multe ori iau o formă cronică cu o evoluție îndelungată. Cîte o dată pot deranja pe bolnavi în timpul ejaculării. Uretrita bacteriană secundară, apare cînd există unele afecțiuni (pneumonia, angina); sau este o prostatită, sau o altă afecțiune urogenitală și în proces este implicată și uretra. Această formă de uretrită are o evoluție lentă și de durată. Bolnavul acuză dureri neînsemnate în timpul micțiunilor, mai puternice dimineața. Se atestă lipirea buzișoarelor ale orificiului extern al uretrei. În proba cu două pahare numărul de leucocite este cu mult mai mare în primul pahar decît în al doilea. Dacă va fi examinată și a treia porție de urină atunci numărul de leucocite va fi la nivel normal. Examenul bacteriologic va confirma diagnosticul. Tratamentul va fi etiopatogenetic. Se vor administra antibioticile din grupa penicilinelor. Se vor administra și alte antibiotice precum și alte medicamente la necesitate. Uretrita bacterială mai des este provocată de stafilococ, staptococ, pneumococ E.coli și de alte microorganisme.
Uretrită virală. –este cauzată cel mai des de virusul paragenital (virus uretro-conjuctivitei). Acest virus se întîlnește și se dezvoltă pe celulele epiteliale a mucoasei uretrei, pe conjunctivă , vagin, colul uterin și provoacă inflamația acestor organe. Transmiterea infecției are loc pe cale sexuală s-a dovedit prin mai multe experimente. Evoluția clinică este atonă, eliminări din uretră sunt minime. Nu rar este însoțită de o conjuctivită și o sinoviită. La examenul micro și endoscopic se pot depista incluzii semilunare virale. Tratamentul uretritei, coniuctivitei și a sinoviitei prezintă unele dificultăți. Se administrează antibiotice cu spectru larg de acțiune în asociere cu hormonoterapie (prednisalon pînă la 40mg/24ore sau dexametozon în dozele echivalente cortizonului sau prednisalonului cu micșorarea treptată a dozei de corticosteroizi pînă la întreruperea difinitivă a tratamentului cu acesti hormoni (pînă la 2-3 săptămîni). Uretrită micotică. – este o afecțiune provocată de blastomicete. De cele mai multe ori ea apare după o antibioterapie îndelungată, mai rar la femei ca rezultat a vulvovaginetei micotice. În mecanismul de dezvoltare a uretritei micotice un rol important îl are faptul că anterior la persoanele respective au existat afecțiuni cu caracter inflamator cu lezarea epiteliului canalului uretrei. Evoluția clinică este puțin pronunțată. Pacienții acuză prurit și eliminări foarte puține din canalul uretrei de culoare albă. Sub microscop se depistează un număr mare de leucocite și o mulțime de blastomicete. Tratamentul. Anularea tratamentului cu antibiotice și administrarea preparatelor antimicotice: (Ketoconazolul, Fluconazolul, Itraconazolul etc.) Uretrita gonococică este cunoscută încă din antichitate. Gonorea – cuvînt grec, care înseamnă scurgere de spermă-spermatoree. Uretrita gonococică – este o afecțiune venerică, agentul patogen al ei este gonococul care a fost descoperit de Neiser în 1879. Calea de infectare este prin actul sexual cu persoana bolnavă. Foarte rar se poate infecta cu obiecte infectate de către bolnavul de gonoree. Copii se pot infecta prin obiecte infectate și atunci cînd de aceste obiecte se folosesc și maturii și copiii. La naștere copilul se poate îmbolnăvi de gonoree de la mama bolnavă. Simptomatologia. Semnele îmbolnăvirii apar de obicei după 3-7zile după infectare. Uneori perioada de incubație poate fi prelungită pînă la 2-3săptămîni. Boala are un debut acut, cu elimenări abundente de culoare gălbuie cremoase și supurative din uretră însoțite de usturime și dureri la micțiune. Inițial inflamația cuprinde numai partea anterioară a uretrei, apoi toată uretra și apare febra 39-40ºC; slăbiciune generală, cefalee, dureri care se accentuiază la micțiune. În funcție de evoluția clinică se deosebesc:- gonoree acută sau proaspătă, gonoreea (care are 2 luni de la apariția simptomelor clinice) și gonoreea cronică ( afecțiune cu o evoluție peste 2 luni). Diagnosticul se bazează pe depistarea gonococului Neiser. Diagnosticul diferințial dintre uretrită gonococică și alte forme de inflamație a ureterului. Hotărîtor în aceste cazuri îl are examenul bacteriologic și caracterul elimenărilor din canalul uretrei. Tratamentul uretrei gonococice este cu antibiotice din grupa penicilinelor în doze mari.