Pielonefrita Se împarte în:
-pielonefrită acută,
-cronică,
-primară,
-secundară
-emfizimatoasă.
Pielonefrita acută – este o afecţiune a organismului uman condiţionată de o infecţie acută nespecifică (preponderent) sau specifică (mai rar) şi de acţiune a mai multor factori de risc care în asociere cu infecţia respectivă va duce la dereglări patomorfologice preponderent în sistemul tubulointerstiţial şi a celui pielocaliceal. Ea poate fi primară (necomplicată sau hematogenă) şi secundară (complicată sau obstructivă).
Pielonefrita acută se întâlneşte la orice vârstă. La băieții nou-născuţi, pielonefrita a fost diagnosticată de 1,5 ori mai frecventă decât la fetiţele nou-născute.
Sexul feminin predomină în alte grupuri de vârstă cu un raport de 10 : 1. Iar după vârsta de 65 de ani sunt afectate de pielonefrită acută în mod egal atât femeile, cât şi bărbaţii. În Republica Moldova din numărul de persoane examinate de urolog la adresarea în oficiile medicilor de familie şi locuitoare în mediul rural incidența PNA a constituit 9,8%. Însă în structura morbidităţii populaţiei rurale prin pielonefrite, pielonefrita acută s-a stabilit la 33,0% – iar cea cronică la 67,0%. Deci, fiecare al treilea pacient cu diagnosticul de pielonefrită suferea de pielonefrită cronică. Pielonefrita primară a fost diagnosticată la 24,4% din pacienţi, iar cea secundară la 75,6% de bolnavi cu diagnosticul de pielonefrită.
Diagnosticul – va fi stabilit după o analiză minuţioasă a anamnezei, simptomatologiei subiective, obiective şi a datelor de laborator. Sumarul de urină şi urocultura relevă leucociturie şi bacteriurie. Proteinuria şi hematuria microscopică, de asemenea, pot confirma diagnosticul. Un rol deosebit şi foarte important în diagnosticarea şi diferențierea PNA cu alte afecţiuni îl au următoarele tipuri de examinări: US, RRVS, UJV, TC, scintigrafia sau US Doppler