© Marcel Balagura, Urologie Clinică, 2015.  

În pofida succeselor şi reuşitelor din domeniul medicinei practice – unele din problemele biologiei şi a medicinei rămân şi până astăzi nesoluţionate definitive. Una dintre acestea este infecţia, specifică şi nespecifică a aparatului urogenital. Afecţiunile cu caracter infecţios constituie o preocupare majoră a medicinii contemporane. Pentru a înţelege profunzimea şi actualitatea studiului vom aduce la cunoştinţa specialiştilor din domeniul respectiv următoarele argumente.

1. Infecţiile tractului urogenital rămân şi până astăzi cele mai frecvent întâlnite în practica cotidiană a urologilor:

2. În cele mai multe cazuri diagnosticul nu se pune în stadiile incipiente a îmbolnăvirilor. La aceasta contribuie faptul că pacienţii nu la timp se adresează la medic. Din altă parte multe simptome a unei afecţiuni concrete a tractului urinar coincid cu evoluţia simptomatologică a altor afecţiuni urogenitale şi de altă natură.

3. Complicaţiile pe care le provoacă afecţiunile infecţiilor tractului urogenital sunt diverse, unele din ele au un caracter grav care pot duce la insufi cienţa renală acută sau cronică.

4. Tratamentul în unele cazuri este ineficient din cauze diferite: Bolnavii târziu se adresau la medic, unii din ei desinestătător se tratează, iar alţii nu respectă prescripţiile medicului.

5. Profilaxia primară nu se efectuează după un plan bine pus la timp sau nu este eficientă.

6. Nivelul de cunoştinţe a medicului şi de cultura generală a unei părţi a populaţiei nu corespunde cerinţelor contemporane de a efectua un diagnostic, tratament şi profilaxia prostatitei.

7. Până astăzi lipsesc studii comparative despre morbiditatea populaţiei – locuitoare în satele Republicii Moldova şi a celor care locuiesc în oraşe. Dar pentru a afectua o activitate eficientă în ceea ce priveşte prostatita este necesar de a cunoaşte frecvenţa ei în rândul populaţiei. În al doilea rând este necesar ca un diagnostic de prostatită să fie pus în stadiile incipiente a maladiei. În R.Moldova veriga principală în procesul de diagnostic şi tratament a bolnavilor îl ocupă medicul de familie . Deaceea, el trebuie să cunoască bine metodele de diagnostic timpuriu a îmbolnăvirilor precum şi nivelul de morbiditate. Reieşind din cele relatate mai sus ne-am pus ca scop: - Studierea morbidităţii populaţiei rurale şi urbane din R.Moldova prin nivelul de prostatită în rândul ei.

Urologia Clincă

Sarcinile studiului

1. Stabilirea nivelului de morbiditate a tractului urogenital în rândul populaţiei rurale şi urbane din Republica Moldova.

2. Evidenţierea celor mai specifi ce şi caracteristice simptome la bolnavii care se adresează la medicul de familie.

3. Efectuarea unei analize comparative dintre morbiditatea populaţiei rurale şi urbane prin prostatită.

4. Descrierea celor mai importante semne obiective a prostatitei.

5. Aprecierea valorii metodelor de laborator şi imagistice în diferenţierea diagnosticului de prostatită.

6. Elaborarea algoritmului de diagnostic, tratament şi supravegere a pacienţilor cu prostatită

în mediul urban, cât şi în cel rural bolnavii care se adresează la urolog preponderent au vârstă de la 41-60 de ani. Aceşti pacienţi au constituit, mai mult de 50,0% din bolnavi. Iar majoritatea absolută a persoanelor care s-au prezentat la medicul urolog aveau vârsta de la 21-80 ani. Cota acestor persoane este de 97,51% - mediul urban şi 96,72% din mediul rural. Aceste date ne oferă posibilitatea de a face concluziile respective, deoarece cifrele pot fi comparate între ele – fapt ce va duce la ameliorarea rezultatelor activităţilor medicilor urologi şi a medicului de familie.

1. Bărbaţii care suferă de prostatită au o vârstă de la 21-80 de ani.

2. Datele sunt indentice în ambele grupe de bolnavi. Ele alcătuiesc ca locuitorii din oraş - 97,39%, iar cei ce locuiesc în satele Republicii Moldova constituie 96,58% din bolnavi.

3. Aşadar prostatita se întâlneşte atât la sate, cât şi la oraşe.

4. Ridicarea nivelului de cunoştinţe medicale a populaţiei în ceea ce priveşte prostatita constituie o problemă importantă pentru medicii de familie în primul rând

  • Semnele anamnestice caracteristice pentru o prostatită sunt – durerea în regiunea perinială. Aceste simptome au fost pozitive la 95,6% la pacienţii cu prostatită acută locuitori din Chişinău şi 94,88% la bolnavii din satele Republicii Moldova.

  • O pondere înaltă în stabilirea diagnosticului de prostatită îl ocupă Mialgiile - ce constituie 91,11%,90,63% - prostatita acută la orăşeni şi cei ce locuiesc la sate.

  •  Febra deasemenea este un simptom important în diagnosticarea prostatitei.

  •  O importanţă deosebită în diagnosticul prostatitei îl au: - alteraţia stării generale a pacienţilor. După datele din tab. 4 se vede că starea generală la pacienţii examinaţi a fost alterată la 91,12% din cei examinaţi: - aşa semene cum ar fi urina tulbure polachiurie. Disurie – sunt semne importante pentru un diagnostic de prostatită.

  •  Numărul de semne anamnestice depăşesc cu mult numărul de bolnavi cu o formă sau alta de prostatită. La pacienţii din Chişinău aceste simptome alcătuiesc 401 la 45 de bolnavi cu prostatită acută şi 459 la 64 de bolnavi de prostatită cronică. Acest fapt se lămureşte că unul şi acelaş bolnav prezintă mai multe plângeri. În mijlociu un bolnav prezintă până la 8 acuze.

  • Concluziile  sunt următoarele: Semnele patognomonice, spectice obiective a prostatei sunt:

  • Mărirea în volum a prostatei -100,0%

  •  Forma păstoasă a glandei-98,0-95,7%

  •  Durere la palparea prostatei-95,42-97,85%

  • Urocultura pozitivă -93,58-98,93%

  •  Bacteriuria -94,50-96,78%

  •  Leicociturie-88,99-92,48

  •  Leucocitoză -89,91-93,55

  • Aşadar pentru stabilirea corectă şi la timp a prostatitei respectiv la pacienţii din oraşul Chişinău şi la persoanele din satele Republicii Moldova este necesar de a efectua şi de a analiza minuţios rezultatele examenului obiectiv al bolnavilor. Aceste date sunt foarte concludente. Medicul de familie poate pune un diagnostic corect şi la timp dacă se va folosi de aceste rezultate. La bolnavii cu prostatită s-au depistat şi alte semne obiective însă rolul lor în stabilirea corectă a diagnosticului de prostatită este minor. Concluzii  

  • Factorii determinaţi infecţioşi a prostatitei acute sunt E.Coli, Pseudomonas-aeruginosa, Clebsiela-84,45%, 89,75%, Staphilacoccus aureus - 6,65- 5,13% Chlamidia trachomates 4,45-2,57.

  • Cei mai des întâlniţi factori favorizanţi la aceşti bolnavi au fost: Răceala, poziţia şezândă la locul de muncă, constipaţiile şi alcoolul. Factotii decesivi în etiologia prostatitei cornice îl constituie infecţia. Dintre particularităţile acestei infecţii putem menţiona că E.Coli, Pseudomonas-aeruginosa,Clebsiela şi Enterobacterul constituie 73,44% la bolnavii din Chişinău şi 74,08 la cei din satele Republicii Moldova. Asocieri de germeni s-au constatat la 23,44% la bolnavii din Chişinău şi la 20,37% la persoanele locuitoare în satele Moldovei. Printre factorii favorizanţi s-au depistat: Răceala constipaţiile, alcoolismul, stresul psihoemoţional şi afecţiunile din alte organe şi sisteme a organismului. La fi ecare bolnav au acţionat 1,74 factori favorizaţi în prostatita cronică la pacienţii din oraş şi 2,12 factori la persoanele locuitoare în satele Moldovei

  • Concluzii generale

  • 1. Nivelul de prostatită atât în rândul populaţiei urbane, cât şi a persoanelor care locuiesc în satele Republicii Moldova este la un nivel înalt şi constituie 14,23% şi 11,0% - respectiv la cei ce locuiesc în or. Chişinău şi în satele Republicii Moldova.

  • 2. Prostatita acută constituie 41,29% la persoanele din or. Chişinău şi 41,93% locuitoare din satele Republicii Moldova cea cronică constituie -58,7% şi 58,07%.

  • 3. Cele mai importante semne anamnestice care sunt caracteristice prostatitei sunt:

  • Durerea în regiunea perimială, mialgiile, febra, aspectul tulbure a urinei, disurie etc.

  • Dintre semnele obiective cele mai importante sunt: - mărimea în volum a prostatei - forma păstoasă a prostatei - durere la palparea prostatei - urocultura pzitivă - bacteriuria, leicocituria, leicocitoza4. În etiopatogenia prostatei rolul principal îl au: - infecţia - factorii favorizanţi şi afecţiunile cornice şi acute ale organismului.

This site was designed with the
.com
website builder. Create your website today.
Start Now