https://marcelbalagura.wixsite.com/marcelbalagura

​

https://www.facebook.com/BalaguraMarcel.urolog.md

​

Aparatul urogenital în dezvoltarea sa embrionară evoluează
în mai multe faze sau perioade și este foarte complexă ducând până la sfârșit la formarea structurilor anatomorfologice a acestui sistem de organe și îndeplinirea
funcțiilor fiziologice normale. Pentru a înțelege mai bine patologia acestor organe este indispensabil de a cunoaște embriologia lor. Organele anatomice din sistemul urogenital, se dezvoltă cvazi în întregime din mezoderm.
Materialul nefrogen provine din mezodermul intermediar, situat între mezodermul paraaxial, somitic și cel lateral; el se întinde cranio-caudal în dreptul somitelor 7-35, de la regiunea cervicală inferioară la regiunea renală,inclusiv. Acest material se segmentează, ca și mezodermul paraaxial somitic,formând nefrotoame în regiunile cervicală și toracică. El rămâne nesegmentat în partea lui caudală, lombosacrală, unde formează o masă unică numită –blastemul metanefrogen.

 

Mai multă informație puteți citi în Urologie Clinică, 2015, Marcel Balagura sau în rubrica publicații

​

                                TUMORILE UROGENITALE 
Rezultatele au demonstrat că diagnosticul tumorilor urogenitale este dificil. Analiza profundă şi multilaterală a plîngerilor bolnavilor, rezultatele examenelor clinice şi paraclinice stau la baza diagnosticării precoce a tumorilor tractului urogenital. Iar nivelul de răspîndire a acestor afecţiuni depind de mai mulţi factori atît sociali cît şi de altă natură.

Este cunoscut faptul că orice afecţiune cu cît mai timpuriu se depistează cu atît tratamentul va fi mai eficace şi vor fi prevenite diferite complicaţii şi consecinţe nedorite.
În acelaşi timp diagnosticarea tumorilor, mai ales a celor maligne în stadiile incipiente este foarte dificil.
Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, cancerul în general reprezintă una din principalele cauze de deces în ţările dezvoltate, cedînd numai maladiilor cardiovasculare. Morbiditatea prin cancer în Republica Moldova e marcată printr-o sporire consecutivă şi alarmantă, de la 115 de cazuri de cancer la 100.000 locuitoari în anul 1986, pînă la 137 la 100.000 de locuitori.

Diagnosticarea tumorilor în general şi mai ales a pacienţilor cu tumori maligne în stadiile timpurii reprezintă unele dificultăţi care pot fi lămurite prin următoarele argumente:
Simptomologia subiectivă în stadiile incipiente a maladiilor tumorale nu este specifică şi de cele mai multe ori ea are un caracter general morbid.
Unele tumori au o evoluţie asimptomatică.
Aşa criterii a patologiei în cauză cum ar fi:
- durata simptomatologiei, răspîndirea procesului patologic, aspectul obiectiv al tumorii nu totdeauna reprezintă un simptom cert al cancerului.
Necunoaşterea de populaţie a particularităţilor simptomatologiei tumorale la persoanele afectate de diferite boli urogenitale.
Analiza superficială a factorilor de risc la pacienţii examinaţi cu suspecţie de afecţiune tumorală

Aşadar diagnosticarea corectă şi timpurie a tumorilor maligne prevede:

-Depistarea tuturor simptomelor subiective şi obiective a tumorilor urogenitale
-Analiza minuţioasă a semnelor generale a maladiilor, semne precanceroase.

O însemnătate deosebită o au rezultatele examenilor radiologice şi imagistice, de laborator în diagnosticare timpurie a proceselor tumorale. Lucrări ştiinţifice la această temă sunt puţine. Însă pentru a depista la timp tumorile aparatului urogenital este necesar ca toţi medicii de familie şi mai ales urologii să fie bine informaţi despre posibilităţile contemporane de a pune un diagnostic corect şi precoce de cancer sau de altă formă patologică cu caracter tumoral şi la timp.
Reeşind din cele expuse mai sus ne-am pus ca scop de a analiza rezultatele activităţii mele la această temă mai bine de 25 ani. Pentru a atinge acest scop au fost trasate următoarele sarcini:
1.Studierea bibliografiei Internaţionale şi Naţionale la tema: ,, Tumorile aparatului urogenital”.
2.Analiza în dinamică pe parcursul a mai multor ani a plîngerilor bolnavilor care se adresa la urolog.
3.Evidenţierea celor mai caracteristici semne: - subiective,obiective, de laborator, radiologice şi imagistice care au fost utile în punerea unui diagnostic corect şi preventiv a tumorilor urogenitale.
4.Propunerea unui algoritm de diagnostic al afecţiunilor urogenitale de caracter tumoral.

Au fost studiate fişele medicale de ambulatoriu şi staţionar a pacienţilor care s-au adresat la urolog cu diferite plîngeri în perioada 2008-2016. În total au fost analizate peste 3625 de foi de obsevaţie a pacienţilor care s-au adresat la urolog şi la medicul de familie, din diferite localităţi din Republica Moldova.

2/3 dintre persoanele care s-au adresat la medicul urolog şi medicul de familie au fost bărbaţii. Majoritatea pacienţilor aveau o vîrstă de la 31 şi pînă la 70 de ani. Aceste vîrste le aveau 2997 de persoane ce constituie 82,68% dintre bolnavii examinaţi. Şi numai 628 ce constiuie 17,32% se aflau în afara cifrelor pînă la vîrsta de 30 de ani şi mai vîrstnici de 71 ani.
Aşadar de patologie urogenitală sufera preponderent bărbaţii vîrstnici decît femeele.

Unul din factorii principali care stau la bază unui diagnostic este:- simptomatologia subiectivă a pacienţilor

Simptomatologia subiectivă la persoanele examinate

La fiecare persoană examinată s-au depistat 2,31 de semne clinice subiective. Dintre cele mai frecvente au fost.
Durerea lombară cu o rată de 26,85%, pe locul doi se află tulburările neuropsihice şi starea generală alterată ce constituie 21,63%. Iar pe locul trei se află dereglări dispeptice( vărsături,greţuri) cu o frecvenţă de 17,80%. Toate aceste trei grupări de simptome constituie-3185 sau 87,87%.
După valoarea diagnostică examenul obiectiv a acestei persoane,ocupă locul doi în procesul de diagnostic.

Cele mai relevante semne obiective la persoanele cu patologiile aparatului urogenital dupa datele noastre au fost: simptomul Pasternatchi, Giordani ,palpatia si percutia regiunelor anatomice a vezicii urinare si a ureterului precum si palparea unor formatiuni in regiunea abdomenului. Incidenta acestor date variaza de la 10,136-proces voluminos in cavitatea abdominala pina la Simptomul Pasternatchi-85,996.
O insemnatate deosebita in diagnosticul preventiv o are rezultatul analizei de tulburari de mictiune

Analiza minutioasa a cifrelor arata că fiecare dintre pacienti care s-au adresat la medical de familie si la urolog prezinta mai mult de o plingere ce se refera la dereglari de mictiuni.
Dintre cele mai des intilnite dereglari de mictiuni sunt:
-proteinuria
-incontinenta de urina
-retentie de urina cronica
Asadar medicii au destule date anmnestice si obiective pentru o suspectie sau chiar de a stabili un diagnostic corect de o afectiune urogenitala. 
Pentru aceasta se cere ca :
1.Medicii trebuie sa cunoasca aceste date.
2.Medicii trebuie sa aiba la dispozitia lor suficient timp pentru a stringe si a analiza datele căpătate de la examenele respective.
3.Pacientii sa fie bine informati despre posibile abateri de la starile normale ale functiilor organelor din sfera urogenitala.
In profida faptului ca medicii pot pune un diagnostic corect si la timp pe baza datelor descrise se cere in mod obligatoriu ca aceste date clinice si concluzii a medicului curant sa fie confirmate prin efectuarea unor examene paraclinice radiologice si imagistice.
In diagnosticul unei afectiuni urogenitale investigatiile radiologice si imagistice ocupa practic locul secund dupa examenul clinic. Iar in arsenalul acestor metode primul loc il ocupa ultrasonografia.
Indicatiile catre metodele paraclinice de examinare a pacientilor le stabilesc medicii curanti prin consultatiile medicilor specialisi care au o mare experienta in acest domeniu. In practica cotidiana a noastra a fost realizate urmatoarele metode radiologice si imagistice.

Deci 1/3 dintre persoanele care s-au adresat la medical urolog si la medicul de familie cu plingeri la caracteristice afectiunilor urogenitale aveau unele maladii cardiovasculare.
Iar pe locul doi in aceasta lista se afla patologiile endocrine metabolice si pe locul trei- gastrointestinale.

Putem concluziona ca fiecare pacient care se adreseaza la urolog obligatoriu trebuie sa fie consultat si de alţi specialisti. Pe de alta parte si urologul este obligat să consulte pe ceilalti pacienţi. Un rol important iar în unele cazuri,chiar hotărîtor îl au factorii de risc la pacienţii examinaţi etiopatogenia în special urogenitală.

Un factor important in ceea ce priveste cauza tumorilor urogenitale il are virsta si alimentatia populatiei. Fumatul deasemenea are insemnatatea sa in rind cu alcoolul in aparitia afectiunilor urogenitale. 
Datorita acestui studiu au fost diagnosticate 35 de cazuri de tumori a tractului urogenital dintre catre 35 benigne si 2 maligne ,ambele fiind in stadiu 2 si 3 de manifestare.

Concluzii generale:

1.Diagnosticul tumorilor tractului urogenital este dificil mai ales in stadiile timpurii de manifestare.
2.Pentru a atinge acest scop –diagnosticarea timpurie a tumorilor urogenitale in general si a cancerului este strict necesar conlucrarea cu medicii in deosebi cu medici de familie, urologii si folosirea tuturor metodelor de diagnostic progresive pentru acest scop.
3.Analiza minutioasa a acuzelor pacientului, rezultatele examenelor clinice si paraclinice va permite diagnosticarea corecta si la fazele incipiente de dezvoltare a maladiilor tumorale.
4. Nivelul de raspindire a tumorilor depinde de mai multi factori, iar tratamntul este conditionat de timpul in care a fost diagnosticata aceasta patologie.

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​