ADENOMUL DE PROSTATĂ, Marcel Balagura

Rezumat Adenomul de prostată este o patologie a tractului urogenital care ocupă un loc important în patologia umană. Diagnosticul la timp va duce la reducerea frecvenţii malignizării adenomului – fapt ce va contribui la sporirea efi cacităţii activităţilor‘ medicilor de familie şi a urologilor. Studiul în cauză s-a efectuat asupra a 847 de pacienţi care s-au adresat la urolog şi la medicul de familie în ofi ciile medicilor de familie. La 113 bolnavi dintre cei 847 de bărbaţi examinaţi s-a diagnosticat adenomul de prostată. Rezultatele studiului au arătat că la baza diagnosticului este anameza, examenul obiectiv, investigaţiile de laborator şi imagistice precum şi consultaţiile altor specialişti. Summary. Prostate adenom BPH is a disease of the urogenital tract plays an important role in human pathology. Timely diagnosis will reduce the frequency malignancies adenoma - which will serve to increase the effectiveness of family physicians and urologists. The present study was performed on 847 patients who appealed to the urologist and medical family in family doctors’ offi ces. In 113 of the 847 patients examined men diagnosed prostate adenoma. The study results showed that the diagnosis is based on data anamnesis, physical examination, laboratory and imaging investigations and consultations of other specialists.

Резюме. Аденом простаты ДГПЖ это заболевание мочеполовых путей, играет важную роль в патологии человека. Своевременная диагностика аденомы позволит снизить заболевание злокачественных опухолей, которые будут способствовать повышению эффективности работы семейных врачей и урологов. Настоящее исследование было выполнено на 847 пациентов, которые обратились к семейным врачам и урологам. У 113 из 847 обследованных больных муж- чин был поставлен диагноз аденомы простаты. Результаты исследования показали, что диагноз основывается на анамнез, физическое обследование, лабораторные анализы и исследования и консультации других специалистов.

Actualitatea studiului

Adenomul de prostată sau hiperplazia prostatei reprezintă o tumoare benignă cea mai frecventă a umanităţii şi alături de cancerul de prostată, la fel de frecvent întâlnit, reprezintă un important capitol de patologie urologică. Hiperplazia prostatică benignă [H.P.B] sau adenomul de prostată şi cancerul de prostată [C.P.] sunt cauzele principale de disurie şi prezintă afecţiuni tipice gerontologice în urologie, care mereu tind spre o răspândire tot mai largă. Adenomul de prostată are o prevalenţă sporită la bărbaţii vârstnici; prevalenţa lui creşte de la 5% la bărbaţi cu vârstă de 40 de ani, cu 30% la bărbaţii cu vârsta de 60 de ani şi mai mult, de 50% la bărbaţi de vârsta 80 ani. În structura morbidităţii populaţiei din mediul rural adenomul de prostată ocupă locul 3, după pielonefrite şi cistite. Hiperplazia prostatică benignă prin consecinţele sale afectează calitatea vieţii pacienţilor şi, totodată constituie un pericol real al vieţii. În pofida eforturilor depuse de specialiştii din domeniul ştiinţelor medico-biologice, clinice şi practice - unele aspecte ale acestei probleme rămân şi până astăzi nesoluţionate definitiv. Adenomul de prostată prezintă o problemă socio-economică prin faptul pierderii capacităţii de muncă a pacienţilor afectaţi de această maladie, precum şi prin alocări financiare substanţiale pentru îngrijirea bolnavilor. Diagnosticul adenomului de prostată este dificil, mai ales, în stadiile timpurii de dezvoltare a patologiei date din cauza că pacienţii nu la timp se adresează la medic. În unele cazuri adenomul de prostată are o evoluţie clinică asimptomatică. Majoritatea simptomelor subiective, obiective şi paraclinice nu totdeauna se întâlnesc numai la pacienţii cu adenom de prostată. Ele se stabilesc şi la altele afecţiuni a tractului urogenital. Tratamentul adenomului de prostată atât cel conservator, cât şi cel chirurgical are multe rezerve şi nu totdeauna este acel care îl aşteaptă pacientul şi pe care îl doreşte medicul. Profilaxia hiperplaziei prostatice la momentul actual nu este eficientă din motivul lipsei metodelor de profilaxie primară. Problemele majore care stau astăzi în faţa medicinei primare în ceea ce priveşte diagnosticarea la timp a adenomului de prostată conform studiilor sunt: morbiditatea înaltă a populaţiei prin maladii premorbide şi oncologice; Gradul înalt de invaliditate şi pierderea capacităţii de muncă prin boli oncologice la vârsta productivă; depistarea majorităţii bolnavilor oncologici în stadiul tardiv. Strategia principală a medicilor de familie este de a depista la timp factorii de risc a maladiilor oncologice. La momentul actual, în Republica Moldova lipsesc date contemporane despre incidenţa şi diagnosticul de adenom de prostată în rândul populaţiei de la sate. Deasemenea, lipsesc lucrări ştiinţifico-practice care ar aborda problema adenomului de prostată de pe poziţiile medicinei autohtone prin activităţile medicilor din medicina primară. În pofida acestor fapte ne-am pus ca scop; De a studia incidenţa şi diagnosticul adenomului de prostată la persoanele locuitoare în mediul rural. Pentru a realiza acest scop au fost trasate următoarele sarcini:

• Efectuarea examenului general şi a celui special, urogenital la 1125 de persoane locuitoare în satele Republicii MOLDOVA.

• Stabilirea rolului anamnezii în diagnosticul adenomului de prostată de către medicul de familie şi de către urolog.

• Aprecierea valorii examenului obiectiv şi paraclinic în diagnosticul de adenom de prostată.

• Descrierea morbidităţii populaţiei rurale prin adenom de prostată după mai multe criterii: vârstă, sex şi altele.

• Elaborarea algoritmului de diagnostic preventiv a adenomului de prostată de către medicul de familie. Material şi metode Studiul în cauză a demarat în satele țării noastre în 2008 şi se prelungeşte până astăzi. Au fost examinate 1125 de persoane din următoarele regiuni din Republică: nordul, centrul şi sudul. Examinarea generală şi urogenitală s-a efectuat în oficiile medicilor de familie de către medicul urolog. La baza diagnosticului de adenom de prostată au stat: anamneza, examenul obiectiv şi paraclinic, consultaţiile altor specialişti. Sursele de informaţie suplimentară au fost: Foile medicale din policlinici și din centrele medicale consultative de ambulator, foile de observaţii a bolnavilor trataţi în secţiile urogenitale spitaliceşti raionale municipale şi republicane. Rezultatele consultaţiilor altor specialişti, alte surse şi examinări de laborator şi paraclinice instrumentale. Programul de examinare a cuprins:

• Studierea şi analiza datelor anamnestice

• Examenul general şi special urologic

• Examenul de laborator şi instrumental

• Analiza rezultatelor consultaţiilor altor specialişti. Rezultate şi discuţii Rezultatele studiului sunt prezentate în tabelele şi fi gurile respective.

• Cele 1125 de persoane examinate au cuprins 40 de sate, comune din 16 raioane ale Republicii Moldova.

• Persoanele examinate prezentau toate zonele geografi ce ale Republicii Moldova.

• Numărul persoanelor examinate în fi ecare zi de lucru au fost de la 24 şi până la 31 de persoane ce constituie în mijlociu câte 28 ± 3 bolnavi pe zi, fapt ce a permis medicului să culeagă bine anamneza şi să discute cu bolnavul asupra etiologiei şi a semiologiei îmbolnăvirii precum şi a tratamentului. Rezultatele prezentate au stabilit că 90% dintre cei examinaţi aveau vârsta între 21-70 ani, iar 52,8% de persoane examinate aveau vârsta între 41-60 de ani. Bărbaţi au fost 847 [75,3%] femei 278 [24,7%].O importanţă deosebită în afecţiunile tractului urogenital îl au mai mulţi factori. Vom analiza pe rând aceşti factori. Din numărul total de 1125 personae examinate, repartizarea lor după profesie au fost următoarele:

• Pe primul loc cu 40,2% se situează muncitorii de la fabrici, uzine, agricultură şi alte întreprinderi.

• Pe locul doi sunt pensionarii-25%.

• Pe locul trei cu 15,2% se situează funcţionarii din instituţiile de stat şi cele private. Din datele prezentate reiesă că 952 de persoane examinate ce constituie 84,6% aveau un stagiu de muncă peste 3 ani şi numai 173 dintre ei constituie 15,4% aveau un stagiu de muncă până la 3 ani, fapt ce ne arată că pacienţii tardiv se adresează la medic. Majoritatea absolută a pacienţilor 1035 ce constituie 92,0% aveau condiţii de trai bune şi satisfăcă- toare, iar 85 [7,6%] aveau condiţii nesatisfăcătoare şi 5 persoane ce constituie 0,4% nu aveau loc de trai. Cei mai frecvenţi factori ai mediului care au putut infl uenţa asupra stării sănătăţii persoanelor examinate au fost praful, temperatura scăzută, curenţii de aer, schimbări de temperatură [rece, cald], substanţe chimice.Numai 50,0% din cei examinaţi se adresează la medic în primii 5 ani de la îmbolnăvire fapt confi rmat şi în alte tabele şi fi guri. De aceste date trebuie să se conducă medicul de familie în activitatea sa şi să întreprindă acţiuni în ameliorarea situaţiei la acest capitol. Din datele prezentate putem concluziona că cele mai dese plângeri pe care le prezintă bolnavii cu patologie a tractului urogenital sunt:

• Durerea în regiunea lombară

• Dereglări în micţiuni

• Aspectul tulbure a urinei

• Simptome cu caracter general. Aceste date subiective pot sta la baza diagnosticului preventiv efectuat de medical de familie.Primul loc în incidenţa afecţiunilor urogenitale îl ocupă pielonefrita - 29,4%, locul doi cistita 19,8%, locul 3 adenoma de prostată 13,3%, locul 4 prostatita. Pentru stabilirea diagnozei este necesar următoarele examinări: analiza generală de urină, examenul ultrasonor transrectal, urografi a excretorică R.M.N, PSA și puncția prostatei, au stat la baza diagnosticului diferencial al adenomului de prostate Concluzii: 1. Adenomul de prosată [H.B.P] este una din cele mai frecvente afecțiuni ale bărbaților la vârsta de 40- 60ani. După datele noastre adenomul de prostată a fost diagnosticat la 13,3% dintre cele 847 de persoane care s-au adresat la medicul urolog și medicul de familie. 2. Anamneza personală precum și cea eridocolaterală prezintă pivotal principal în diagnosticarea corectă și timpurie a H.B.P. 3. Caracterul și incidența acuzelor bolnavilor cu adenoma de prostată a fost următoarele.

• Tulburări urinare nocturne au comunicat – 89,38% de pacienți.

• Disurie -85,84%

• Nicturie-78,8%

• Polachiuria diurnal-76,11%

• Diminuarea jetului urinar-69,03% 4. Examenul obiectiv precum și investigațiile de laborator și imagistice au fost utilizate pentru confi rmarea adenomului de prostată. 5. Rezultatele acestui studiu ne dă posibilitatea de a afi rma că diagnosticul de adenomă de prostată este posibil de a fi stabilit chear de medicul de familie care se va folosi de următorul algoritm de diagnostic. 6. Algoritmul de diagnostic al adenomului de prostată.

• Studierea minuțioasă a anamnezei.

• Analiza și compararea, plângerilor bolnavilor cu semnele obiective a adenomului de prostată.

• Efectuarea analizei de urină, examenul ultrasonor transrectal, urografi a excretorică, R.M.N, PSA și puncția prostatei.