Pielonefroza

Se determină ca o fază terminală a unui proces supurativo-destructiv a inflamației specifice sau nespecifice a parenchimului renal și a cavităților pielocaliceale. Rinichiul în pielonefroză se prezintă ca un organ care este supus lizisului și este format din cavități separate umplute cu puroi, urină și cu elemente de dezintegrare tisulară. Peretele bazinetului se îngroașă și se infiltrează. Pielonefroza totdeauna este în asociere cu peri și paranefrita. Cel mai des pielonefroza este sfârșitul pielonefritei secundare ca consecință a litiazei renale, anomaliilor sau a altor procese obstructive în căile urinare cu o evoluție de durată între faza activă a inflamației și însoțite de multiple acutizări. Tabloul clinic și evoluția bolii. Durerea cu localizare în regiunea lombară este surdă, dar se accentuează în perioadele de acutizare a procesului patologic. Palpația determină mărirea în volum a rinichiului care are o suprafață netedă. Simptomul Pasternațchi este slab pozitiv în cazurile cu o evoluție moderată a procesului patologic și pronunțat pozitiv în caz de acutizarea lui. Piuria este foarte pronunțată iar urina este tulbure. Febra precum și frisoanele pot fi și ele, ce ne arată că această afecțiune are un caracter supurativ. Starea generală a pacienților este alterată. Diagnosticul și diagnosticul diferențial. În stabilirea unui diagnostic corect ne ajută anamneza, examinările clinice obiective, de laborator și a celor radiologice inclusiv și celor mai contemporane cum ar fi CT și RMN. Iar diagnosticul diferențial se face cu: 1. Polichistoza renală 2. Tumorile renale. Tratamentul este chirurgical și simptomatic (medicamentos). Prognosticul este puțin favorabil luând în considerație caracterul procesului patologic.