DIAGNOSTICUL AFECȚIUNILOR TRACTULUI UROGENITAL LA POPULAȚIA RURALĂ DIN REPUBLICA MOLDOVA, Marcel Bal

Rezumat Context: Diagnosticul proceselor patologice și diversitatea acestora prezintă cheia primară în activitatea medicilor. Medicii de familie întâmpină greutăți în activitatea acestora cu pacienții, dat fiind că aceștia se adresează cu un spectru larg de patologii. Acuzele pacienților sunt multiple și diverse, unele dintre ele fiind generale, altele se referă la o patologie specifică. Materiale și metode: Toți pacienții au fost examinați în birourile medicilor de familie. Au fost examinați 1125 de pacienți cu diferite tulburări urogenitale. Examinarea a fost efectuată în 40 de localități din 16 raioane ale Republicii Moldova, din toate zonele geografice: centrală, de nord și de sud. Rezultate: Studiul a demonstrat ca anamneza corectă este baza diagnosticului oportun al patologiilor urogenitale. Pentru prima dată în Republica Moldova a fost studiată răspândirea și diagnosticul patologiei urogenitale a persoanelor din zonele rurale. Medicii de familie au noi oportunități de a pune un diagnostic corect al bolilor tractului urogenital.

Concluzii: Datele se bazează pe anamneză și diagnosticul bolilor urogenitale. Pentru prima dată a fost studiată morbiditatea populației stabile prin patologii urogenitale, în satele din Moldova. Tulburările funcționale și datele obiective descrise la acești pacienți au confirmat faptul că medicul de familie este apt de a diagnostica și a lua măsuri preventive.

Cuvinte cheie: boli urogenitale, diagnostic, morbiditate, populația rurală.

Abstract Background: The diseases’ diagnosis and the variety of pathological processes present the primary key of a physicians’ work. Family doctors face difficulties working with patients, because they show up with a large spectrum of pathologies. Their complaints are multiple and diverse, some of them being general ones, others refer to a specific pathology. Materials and methods: Patients were examined in family doctors’ cabinets. There were examined 1125 patients with a suspicion of urogenital disorders. The exam was performed in 40 villages of 16 districts of Moldova, out of all geographic areas - central, northern and southern. Results: The study showed that the accurate anamnesis is the base for timely diagnosis of the urogenital pathologies. For the first time in Moldova, it has been studied the spread and the diagnosis of urogenital pathology of people in rural areas. Family doctors have new opportunities to make a correct diagnosis of the urogenital tract diseases.

Conclusions: The data is based on anamnesis and the diagnosis of urogenital diseases. For the first time it was studied the morbidity of urogenital resident population of the villages of Moldova. Functional disorders and objective data, which were described in these patients, confirmed that the family doctor is able to diagnose and take preventive measures.

Key words: urogenital diseases, diagnosis, morbidity, rural population. Introducere În activitatea medicului practician cea mai dificilă problemă este stabilirea diagnosticului corect. Medicul, pentru efectuarea examenului bolnavului folosește atât cunoștințele teoretice, cât și cele practice. Calea spre un diagnostic corect și oportun constă din mai multe etape [7, 11], prima și cea mai importanta dintre ele fiind anamneza sau interogarea bolnavului [1, 20, 21]. Astăzi constatăm că cu cât mai mult progresează medicina, cu atât distanța dintre medic și bolnav este mai mare. Pentru a stabili diagnosticul, specialistul urolog utilizează, în primul rând, informațiile colectate de la bolnav. Acuzele pacienților sunt multiple și diverse [2, 3, 4, 6, 16, 18, 20,21]. Unele dintre ele poartă un caracter general, fiind întâlnite și în cazul altor patologii. Specialistul în domeniul urologiei stabilește diagnosticul, ținând cont de cele mai caracteristice și specifice simptome, pe care le cunoaște din practica cotidiană. Principalele simptome subiective ale patologiei urogenitale sunt durerea și dereglările de micțiune [8, 12, 16,19]. Printre manifestările clinice, simptomul principal în bolile urologice este durerea [3, 6, 7, 8, 10,16, 20]. Ronald M Kanner (2006) afirmă că durerea este cea care îl deranjează cel mai mult pe pacient [19]. Atunci când apare semnalul “durere”, bolnavul tinde să se protejeze de consecințele acesteia. În al doilea rând, durerea îl impune pe bolnav sa se adreseze la medic. Deci, durerea are totuși un impact pozitiv în cele mai multe cazuri. Unii autori stabilesc un diagnostic diferențial al durerii acute în următoarele afecțiuni ale aparatului urogenital: uretrite, prostatite, abces al prostatei, cistită acută, pielonefrită acută, litiaza uretrală, corpi străini uretrali, traumatisme, plăgi prin armă de foc, sarcom penian, insuficiență renală etc [1,5,12,13,14,15,17]. Al doilea grup de manifestări clinice sunt: dereglările funcționale, cum ar fi dereglările de micțiune, strangurie (dureri la micțiune, preponderant în timpul nopții), piurie – prezența puroiului în urină, nicturie (urinare în timpul nopții), oligurie – micșorarea cantității de urină nictemirală, disurie – dereglări de micțiune, proteinurie etc. [3,12,16]. Cu toate că la moment sunt elucidate mecanismele de apariție și dezvoltare a infecțiilor tractului urogenital, sunt propuse și implementate noi metode și medicamente pentru tratamentul patologiilor tractului urogenital a acestor bolnavi și absența diminuării complicațiilor [9,10,12,13,14,15]. Unul din obiectivele fundamentale ale ocrotirii sănătății este diagnosticul preventiv, efectuat de medicul de familie, persoanelor care locuiesc în mediul rural al Moldovei [7,11]. Medicul de familie este primul lucrător medical care: • Se întâlnește în primele clipe de viață a nou născutului, precum și cu întreaga familie, până la adânci bătrâneți [20]. • Prin eforturile sale, constituie principala verigă în combaterea și prevenirea maladiilor. • Acordă primul ajutor medical populației, indiferent de patologie (inclusiv urogenitală). • În majoritatea absolută a lor, activează în localitățile rurale, unde asigurarea instituțiilor medicale cu aparatajul necesar este dificilă. Diagnosticul precoce al afecțiunilor urogenitale, efectuat de medicul de familie, rămâne o problemă dificilă. În literatura de specialitate lipsesc comunicări despre rolul medicului de familie în diagnosticarea precoce a unor maladii urogenitale. Unele lucrări [3,5,11,12] se referă la semiologia afecțiunilor urogenitale și la metodele de diagnostic a proceselor patologice în sistemul urogenital. Numai prin analiza minuțioasă a anamnezei se poate pune un diagnostic preventiv [7,11]. Comparativ cu medicii de altă specialitate, medicul de familie este cel care primul intră în contact cu bolnavul. Prin urmare, observațiile și sugestiile medicului de familie au o mare valoare nu numai diagnostică, dar și pentru tactica terapeutică [7]. Reieșind din cele spuse mai sus ne-am pus ca scop stabilirea celor mai frecvente și specifice (patognomonice) semne anamnestice ale afecțiunilor urogenitale. Obiectivele studiului 1. Studierea bibliografiei contemporane, în ce privește problema diagnosticului preventiv a patologiei urogenitale, având la bază semnele anamnestice (interogării) ale bolnavului. 2. Determinarea valorii semnelor anamnestice în stabilirea diagnosticului, elucidat de către medicul de familie. 3. Efectuarea examenului obiectiv în patologia urogenitală la persoanele mediului rural. 4. Efectuarea corelărilor dintre datele subiective și cele obiective, la bolnavii cu patologie tractului urogenital. 5. Elaborarea unei fișe medicale speciale de acumulare a datelor de examinare a pacienților cu afecțiuni urogenitale. Material și metode Toți pacienții au fost examinați în oficiile medicilor de familie, din 40 de sate ale Republicii Moldova, examenului subiectiv și obiectiv fiind supuși 1125 de pacienți. În procesul examinării au fost studiate fișele medicale de ambulator ale fiecărui pacient, datele anamnestice și interpretarea lor de către medicul de familie. Suplimentar a fost întocmită fișa medicală, în care au fost incluse următoarele întrebări: • Datele de pașaport ale bolnavului. • Date despre profesie, locul de muncă, etc. • Date de anamneză și ale examenului obiectiv. • Datele investigațiilor de laborator și imagistice. • Consultațiile medicilor de diverse specialități. Datele obținute au fost prelucrate statistic și sunt veridice. Rezultate și discuții Datele prezentate în tabelul 1 demonstrează că majoritatea persoanelor examinate aveau vârsta între 21-70 de ani, ce constituie peste 95% de pacienți și numai 3% dintre persoanele examinate aveau vârsta diferita de cea menționată anterior. Bărbați examinați au fost în număr de 847 persoane, care reprezintă 75,3%, iar femei – 278, ce prezintă 24,7%. O importanță deosebită în afecțiunile tractului urogenital îl au mai mulți factori, pe care îi vom analiza în continuare. Dintre persoanele examinate cei mai mulți au fost pensionari, în număr de 287 (25,5%), pe locul doi s-au situat lucrătorii din diverse întreprinderi – 230 de persoane (20,4%), iar pe locul trei se plasează lucrătorii din agricultură – 180 (16,0%). Datele tabelului 2 corespund și vin în concordanță cu datele din tabelul 1. Aceste rezultate reflectă atât starea socioeconomică a Republicii Moldova, cât și faptul că majoritatea patologiilor urogenitale se întâlnesc anume la aceste categorii de profesii. Majoritatea persoanelor examinate aveau un stagiu de muncă de peste 3 ani (85%) (tabelul 3). Așadar, rezultatele pot fi considerate obiective și ne conving că afecțiunile respective s-au dezvoltat la pacienți ce aveau un stagiu de muncă peste trei ani. Majoritatea persoanelor examinate aveau condiții de trai bune, foarte bune și satisfăcătoare. Numai 0,4% dintre cei examinați nu aveau locuință personală, iar 7,6% persoane aveau condiții nesatisfăcătoare de trai (tabelul 4). Prin urmare condițiile de trai nu puteau influența negativ asupra apariției afecțiunilor urogenitale. Cei mai frecvenți factori ai mediului ce ar fi putut influența asupra stării organelor urogenitale au fost: praful, temperatura scăzută, substanțele chimice, curenții de aer, fapt care trebuie luat în considerație de administrațiile întreprinderilor unde activează angajații, dar și de administrația locală precum și medicii de familie (tabelul 5). Datele prezentate în tabelul 6 ne confirmă faptul că bolnavii cu patologii urogenitale se adresează târziu la medic. Numai 50% dintre bolnavi se adresează la medic în primii 5 ani de la debutul bolii. Aceste rezultate trebuie să fie pe masa de lucru a medicilor de familie care trebuie să informeze regulat populația despre patologia urogenitală și să-i îndrume sa se adreseze la timp la medic. E necesar ca medicii de familie, în comun cu autoritățile publice locale, să întreprindă măsuri pentru ridicarea nivelului de cultură generală și medicală a populației. Din totalul de 1125 de pacienți examinați, 1030 au prezentat dureri ca simptom subiectiv, constituind astfel 91,5%. Aceste date sunt foarte importante și ele facilitează stabilirea diagnosticului preventiv de patologie urogenitală, de către medicul de familie . Din datele prezentate în tabelul 8 putem conchide că cel mai des durerea se localizează în regiunea lombară constituind 40,89% din total, pe când în regiunea inghinala – 29,78%, iar în cea perineală – 20,80%. Se știe că durerea poate fi cauzată nu numai de patologia urogenitală. Astfel, durerea și localizarea ei trebuie diferențiate de durerea de altă origine decât cea din afecțiunile urogenitale. Durerea urogenitală se asociază întotdeauna cu semne de disfuncții ale aparatului urogenital și cu semne obiective și paraclinice ale acestor patologii. Rezultatul examenului obiectiv la pacienții cu patologie urogenitală Simptomul Pasternațchi s-a depistat la 86,66%, iar manevra Giordani a fost pozitivă la 76,44%. Percuția vezicii urinare a prezentat rezultate pozitive pentru patologia urogenitală în cazul a 46,75% dintre pacienți. Examenul obiectiv, conform celor zece semne, a demonstrat că anamneza și examenul obiectiv al pacienților contribuie la stabilirea diagnosticului preventiv al patologiei urogenitale de către medicul de familie. Repartizarea pacienților după dereglări de micțiune Din totalul de 1125 de pacienți, s-au depistat 1402 dereglări funcționale, fapt care poate fi explicat prin aceea, că unii bolnavi sufereau concomitent de mai multe dereglări funcționale. Totodată, cele depistate la acești bolnavi vin în susținerea ideii că medicul de familie este în stare să pună un diagnostic preventiv al patologiei urogenitale. Morbiditatea populației rurale prin afecțiuni ale tractului urogenital după sex CONCLUZII 1. După analiza rezultatelor studiului am ajuns la concluzia că la baza diagnosticului corect și la timp ale patologiilor urogenitale stau datele anamnestice. Acest fapt este important, în primul rând, pentru medicul de familie, dat fiind că el este primul la care se adresează bolnavul. Totodată, medicul de familie nu are altă posibilitate de a confirma sau infirma concluziile sale preventive. 2. Datele preliminare ale studiului au arătat că persoanele cu patologie urogenitală se adresează târziu la medic, fapt ce trebuie conștientizat de către autoritățile publice locale ale satelor, pentru a lua măsuri în vederea ameliorării acestei situații. În primul rând trebuie ridicat nivelul de cultură generală și medicală a populației în ceia ce privește patologia urogenitală. 3. Pentru prima dată în Republica Moldova, după studiile efectuate de profesorul Nicolae Testemițanu în 1971, s-a studiat morbiditatea preventivă urogenitală a populației din satele Republicii Moldova. 4. Dereglările funcționale, precum și datele obiective descrise la acești pacienți, confirmă faptul că medicul de familie este capabil de a pune un diagnostic preventiv la bolnavii cu patologie urogenitală. 5. Autoritățile publice locale, în comun cu medicul de familie, trebuie să utilizeze aceste date pentru a micșora nivelul de morbiditate a tractului urogenital a populației satelor Moldovei.