PRINCIPIILE DE DIAGNOSTIC PREVENTIV ALE AFECŢIUNILOR TUMORALE DIN SISTEMUL DE ORGANE UROGENITALE

Rezultatele au demonstrat că diagnosticul tumorilor urogenitale este dificil. Analiza profundă şi multilaterală a plîngerilor bolnavilor, rezultatele examenelor clinice şi paraclinice stau la baza diagnosticării precoce a tumorilor tractului urogenital. Iar nivelul de răspîndire a acestor afecţiuni depind de mai mulţi factori atît sociali cît şi de altă natură.

Cuvinte chee: Diagnostic, durere, medic de familie, urolog, afecțiuni tumorale.

Summary. The study is based on a sample of 3625 people examined who addressed the urologist and family doctor, with the purpose of determining which is the case with preventing tumor diseases of the urogenital system.

The results demonstrated that diagnosis is difficult urogenital tumors. Depth analysis and multilateral complaints of patients, the results of clinical and laboratory underlying early diagnosis of urogenital tract tumors. And the level of spread of these diseases depends on many factors both social and otherwise.

Key words: Diagnosis, pain, family doctor, urologist, tumor diseases.

Резюме: Исследование основано на выборке из 3625 людей, обследованных, которые обратились к урологу и семейному врачу, с целью определения случаев профилактики опухолевых заболеваний мочеполовой системы.

Результаты показали, что диагностика определения урогенитальных опухолей, затруднена. Глубина анализа многосторонних жалоб пациентов, результаты клинических и лабораторных анализов, стоят в основе ранней диагностики опухолей урогенитального тракта. А уровень распространения этих заболеваний зависит от многих факторов, как социальные так и других факторов риска.

Ключевые слова: Диагноз, боль, Семейный врач, уролог, опухолевые заболевания

Întroducere

Este cunoscut faptul că orice afecţiune cu cît mai timpuriu se depistează cu atît tratamentul va fi mai eficace(1,5) şi vor fi prevenite diferite complicaţii şi consecinţe nedorite(4).

Acest postulat totalitate se referă şi la afecţiunile tumorale urogenitale(5). În acelaşi timp diagnosticarea tumorilor, mai ales a celor maligne în stadiile incipiente este foarte dificil(6).

Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, cancerul în general reprezintă una din principalele cauze de deces în ţările dezvoltate, cedînd numai maladiilor cardiovasculare. Morbiditatea prin cancer în Republica Moldova e marcată printr-o sporire consecutivă şi alarmantă, de la 115 de cazuri de cancer la 100.000 locuitoari în anul 1986, pînă la 137 la 100.000 de locuitori (3,14).

Actualitatea studiului

Diagnosticarea tumorilor în general şi mai ales a pacienţilor cu tumori maligne în stadiile timpurii reprezintă unele dificultăţi care pot fi lămurite prin următoarele argumente:

• Simptomologia subiectivă în stadiile incipiente a maladiilor tumorale nu este specifică şi de cele mai multe ori ea are un caracter general morbid(6).

• Unele tumori au o evoluţie asimptomatică (4,13).

• Aşa criterii a patologiei în cauză cum ar fi: - durata simptomatologiei, răspîndirea procesului patologic, aspectul obiectiv al tumorii nu totdeauna reprezintă un simptom cert al cancerului.

• Necunoaşterea de populaţie a particularităţilor simptomatologiei tumorale la persoanele afectate de diferite boli urogenitale(2,12).

• Analiza superficială a factorilor de risc la pacienţii examinaţi cu suspecţie de afecţiune tumorală

Aşadar diagnosticarea corectă şi timpurie a tumorilor maligne prevede:

• Depistarea tuturor simptomelor subiective şi obiective a tumorilor urogenitale(7)

• Analiza minuţioasă a semnelor generale a maladiilor, semne precanceroase(8,9,10).

O însemnătate deosebită o au rezultatele examenilor radiologice şi imagistice, de laborator în diagnosticare timpurie a proceselor tumorale (10). Lucrări ştiinţifice la această temă sunt puţine(11). Însă pentru a depista la timp tumorile aparatului urogenital este necesar ca toţi medicii de familie şi mai ales urologii să fie bine informaţi despre posibilităţile contemporane de a pune un diagnostic corect şi precoce de cancer sau de altă formă patologică cu caracter tumoral şi la timp.

Reeşind din cele expuse mai sus ne-am pus ca scop de a analiza rezultatele activităţii mele la această temă mai bine de 25 ani. Pentru a atinge acest scop au fost trasate următoarele sarcini:

1.Studierea bibliografiei Internaţionale şi Naţionale la tema: ,, Tumorile aparatului urogenital”.

2.Analiza în dinamică pe parcursul a mai multor ani a plîngerilor bolnavilor care se adresa la urolog.

3.Evidenţierea celor mai caracteristici semne: - subiective,obiective, de laborator, radiologice şi imagistice care au fost utile în punerea unui diagnostic corect şi preventiv a tumorilor urogenitale.

4.Propunerea unui algoritm de diagnostic al afecţiunilor urogenitale de caracter tumoral.

Material şi metode

Au fost studiate fişele medicale de ambulatoriu şi staţionar a pacienţilor care s-au adresat la urolog cu diferite plîngeri în perioada 2008-2016. În total au fost analizate peste 3625 de foi de obsevaţie a pacienţilor care s-au adresat la urolog şi la medicul de familie, din diferite localităţi din Republica Moldova.

Repartizarea persoanelor examinate după vîrstă şi sex.

Tabelul 1 (vezi anexa)

Analiza cifrelor prezentate în tabelul- 1 ne arată că 2/3 dintre persoanele care s-au adresat la medicul urolog şi medicul de familie au fost bărbaţii. Majoritatea pacienţilor aveau o vîrstă de la 31 şi pînă la 70 de ani. Aceste vîrste le aveau 2997 de persoane ce constituie 82,68% dintre bolnavii examinaţi. Şi numai 628 ce constiuie 17,32% se aflau în afara cifrelor pînă la vîrsta de 30 de ani şi mai vîrstnici de 71 ani.

Aşadar de patologie urogenitală sufera preponderent bărbaţii vîrstnici decît femeele. fig.1

Fig.1(vezi anexa)

Unul din factorii principali care stau la bază unui diagnostic este:- simptomatologia subiectivă a pacienţilor

Tabelul 2(vezi anexa)

Simptomatologia subiectivă la persoanele examinate

La fiecare persoană examinată s-au depistat 2,31 de semne clinice subiective. Dintre cele mai frecvente au fost.

Durerea lombară cu o rată de 26,85%, pe locul doi se află tulburările neuropsihice şi starea generală alterată ce constituie 21,63%. Iar pe locul trei se află dereglări dispeptice( vărsături,greţuri) cu o frecvenţă de 17,80%. Toate aceste trei grupări de simptome constituie-3185 sau 87,87%. fig 2 După valoarea diagnostică examenul obiectiv a acestei persoane,ocupă locul doi în procesul de diagnostic.

Fig.2(vezi anexa)

Repartizarea semnelor obiective la bolnavii cu patologie urogenitală N 3625

Tabelul 3(vezi anexa)

Fig 3(vezi anexa)

Cele mai relevante semne obiective la persoanele cu patologiile aparatului urogenital dupa datele noastre au fost: simptomul Pasternatchi, Giordani ,palpatia si percutia regiunelor anatomice a vezicii urinare si a ureterului precum si palparea unor formatiuni in regiunea abdomenului .Incidenta acestor date variaza de la 10,136-proces voluminos in cavitatea abdominala pina la Simptomul Pasternatchi-85,996. ( fig 3).

O insemnatate deosebita in diagnosticul preventiv o are rezultatul analizei de tulburari de mictiune(tab.4)

Repartizarea pacienţilor dupa tulburările de mictiune

Tabelul 4(vezi anexa)

Fig 4(vezi anexa)

Analiza minutioasa a cifrelor prezentate in tabelul 4 ne arata că fiecare dintre pacienti care s-au adresat la medical de familie si la urolog prezinta mai mult de o plingere ce se refera la dereglari de mictiuni.

Dintre cele mai des intilnite dereglari de mictiuni sunt:

-proteinuria

-incontinenta de urina

-retentie de urina cronica

Asadar medicii au destule date anmnestice si obiective pentru o suspectie sau chiar de a stabili un diagnostic corect de o afectiune urogenitala. Pentru aceasta se cere ca :

1.Medicii trebuie sa cunoasca aceste date.

2.Medicii trebuie sa aiba la dispozitia lor suficient timp pentru a stringe si a analiza datele căpătate de la examenele respective.

3.Pacientii sa fie bine informati despre posibile abateri de la starile normale ale functiilor organelor din sfera urogenitala.

In profida faptului ca medicii pot pune un diagnostic corect si la timp pe baza datelor descrise se cere in mod obligatoriu ca aceste date clinice si concluzii a medicului curant sa fie confirmate prin efectuarea unor examene paraclinice radiologice si imagistice.

In diagnosticul unei afectiuni urogenitale investigatiile radiologice si imagistice ocupa practic locul secund dupa examenul clinic. Iar in arsenalul acestor metode primul loc il ocupa ultrasonografia.

Indicatiile catre metodele paraclinice de examinare a pacientilor le stabilesc medicii curanti prin consultatiile medicilor specialisi care au o mare experienta in acest domeniu. In practica cotidiana a noastra a fost realizate urmatoarele metode radiologice si imagistice tab. 5

Tabelul 5(vezi anexa)

Fig 5(vezi anexa)

Din totalul de 3625 de pacienti examenele paraclinice –radiologice si imagistice au suportat 909 ce constituie 25,08%. Pe primul loc se situeaza RRVS, pe locul second Ultrasonografia si pe locul trei urografia intravenoasa(UIN).( fig 5 )

Toti pacientii au fost consultati si de alti specialisti din domeniul medicinei.

Rezultatele consultaţiilor specialiştilor din diferite specializări ale medicinei

Tabelul 6(vezi anexa)

Fig 6(vezi anexa)

Deci 1/3 dintre persoanele care s-au adresat la medical urolog si la medical de familie cu plingeri la caracteristice afectiunilor urogenitale aveau unele maladii cardiovasculare.

Iar pe locul doi in aceasta lista se afla patologiile endocrine metabolice si pe locul trei- gastrointestinale.

( fig 6 )

Putem concluziona ca fiecare pacient care se adreseaza la urolog obligatoriu trebuie sa fie consultat si de alţi specialisti. Pe de alta parte si urologul este obligat să consulte pe ceilalti pacienţi. Un rol important iar în unele cazuri,chiar hotărîtor îl au factorii de risc la pacienţii examinaţi etiopatogenia în special urogenitală.(tab.7)(vezi anexa)

Tabelul 7(vezi anexa)

Fig 7(vezi anexa)

Un factor important in ceea ce priveste cauza tumorilor urogenitale il are virsta si alimentatia populatiei. Fumatul deasemenea are insemnatatea sa in rind cu alcoolul in aparitia afectiunilor urogenitale. (fig 7)

Datorita acestui studiu au fost diagnosticate 35 de cazuri de tumori a tractului urogenital dintre catre 35 benigne si 2 maligne ,ambele fiind in stadiu 2 si 3 de manifestare.

Algoritmul de diagnostic al tumorilor urogenitale(vezi anexa)

Medicul de familie

Urologul

Medici de alte specialități

Anamneza,examen obectiv și unele examene de laborator și radiologic

Consultația specialiștilor

Anamneza examenului obectiv, radiologic și imagistic

Consultația altor specialiști

Consultația urolog

Concluzii generale:

1.Diagnosticul tumorilor tractului urogenital este dificil mai ales in stadiile timpurii de manifestare.

2.Pentru a atinge acest scop –diagnosticarea timpurie a tumorilor urogenitale in general si a cancerului este strict necesar conlucrarea cu medicii in deosebi cu medici de familie, urologii si folosirea tuturor metodelor de diagnostic progresive pentru acest scop.

3.Analiza minutioasa a acuzelor pacientului, rezultatele examenelor clinice si paraclinice va permite diagnosticarea corecta si la fazele incipiente de dezvoltare a maladiilor tumorale.

4. Nivelul de raspindire a tumorilor depinde de mai multi factori, iar tratamntul este conditionat de timpul in care a fost diagnosticata aceasta patologie.

Bibliografie

1.Ali Sucri S. H.,Tcaciuc B. N. Tumorile tractului urogenital. Piter,2000:100-220.

2.N. Gheorghiu, C. Costache, V. Radu. Urologia Iasi 2002, p.67-72.

3.Ch. Tîbîrna. Ghid clinic de oncologie. Chisinau 2003, 827 pag.

4.Comiacov B. C.,Idrisov S. N.,Novicov A. I. Tratamentul tumorilor epiteliale ale cailor urinare superioare. Urologie 2004, N.4,p.12-15

5. Angela Borda, Nicolae Berger, Ghid de diagnostic in patologia urologica. Tirgu Mures 2006, 273

6.V.Ghicavii. Adenomul si cancerul de prostata. Urologie si nefrologie chirurgicala. Chisinau, 2005, pag.139-153

7.Bezrucov E. Notiuni in diagnosticul si tratamentul cancerului de prostata. Moscova. Medicina, 2006, p.44-46

8.Comarov R. N.,Gandetov A.S.,Comarov N. V. Întrebari actuale in diagnosticul cancerului de prostata in conditiile spitalului raional. Moscova 2006, Urologie N3, pag.28-29

9. Alexeev B.I.,Colpinschi A.S., Rolul antigenului specific de prostata in diagnosticul cancerului de prostata. Moscova. Urologie N 6,2007, pag.43-46

10.Catrinici Victor, Ghidirim Nicolae. Imagistica diagnosticului gradului de extindere locala a cancerului de prostata. Buletinul Academiei de Ştiinţe al Republica Moldova 4-13. Chisinau 2007, pag. 267-270

11. V.I. Crisov, M.I. Davidov. Oncologie. Tratat National. Moscova 2008, 1006 pag.

12.Iuncu Corneliu, Mustea Anatol, Breda Boris, Evaluarea corelatiei indicilor PSA cu virsta in cancerul de prostata. Arta Medica, 2011, N2 pag.53-57

Iuncu Corneliu, Anatol Mustea, Gorincioi Ghenadie. Unele aspecte de diagnostic precoce in cancerul de prostata. Arta Medica 2, Chisinau 2011 pag.57-59

14. Iuncu Corneliu. Managementul diagnosticului precoce si optimizarea screeningului multilateral in cancerul de prostata. Autoreferat al tezei de doctor in medicina. Chisinau 2012, 28 pag.