Profilaxia afecţiunilor tractului urogenital, Marcel Balagura

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/209_213_Profilaxia%20afectiunilor%20tractului%20urogenital.pdf

Rezumat Studiul a fost efectuat asupra 2125 de persoane care s-au adresat la medicul de familie. Сonform rezultatelor studiului, medicul de familie poate suspecta o patologie. Iar medicul urolog stabileşte diagnosticul de patologie urogenitală la peste 2/3 din persoanele examinate. Examenele radiologice, imagistice şi consultaţiile altor specialişti la 1/3 din persoanele examinate de urolog confi rmă s-au infi rmă patologia urogenitală. Ei de asemenea fi xea ză care sunt legături le etiologice şi patogenice dintre cauza şi efect.

Cuvinte-cheie: profi laxia, durere, medic de familie, urolog, examenul radiologic şi imagistic

Summary. Prophylaxis of urogenital tract The study was con ducted on 2125 patients who applie d to the family doctor, in accordance with the results of the study. A doctor may suspect urogenital pathology. The doctor - urologist diagnosed urogenital disease in more than 2/3 of the people studied. Exams radiological imaging, ultrasound, and other specialist advice from 1/3 surveyed at the urologist confi rms urogenital pathology. They are also secure conne ctions between etiological and pathogenic cause and effect.

Key words: prevention, pain, family doctor, urologist, radiological examination and imaging

Резюме. Профилактика инфекции мочевыводительной системы Исследование проводилось на 2125 больных которые обратились к семейному врачу в соответствии с результатами исследования. Врач может заподозрить урогенитальные патологии. Врач-уролог поставил диагноз урогенитальной патологии у более 2/3 людей исследованных. Экзамены радиологических изображений, узи и другие консультации специалистов у 1/3 обследованных у уролога подтверждает урогенитальную патологию. Они также устанавливают связь между этиологической и патогенетической причиной и эффектом.

Ключевые слова: профилактика, боль, семейный врач, уролог, радиологическое обследование и визуализации

–Una din sarcinile de bază a activităţilor umane în general [1,3,8] şi a celor medicale în special [6,5] este prevenirea îmbolnăvirilor [4]. La baza acestor activităţi stau evidenţierea factorilor nocivi, care duc la dezvoltarea diferitor maladii [7], inclusiv din sistemul urogenital. Deja este cunoscut faptul că afecţiunile organelor din sistemul urogenital sunt unele dintre cele mai răspândite [2,9,1] atât în rândul populaţiei rurale [3,10], cât şi în cele urbane [2]. În patologiile umane infecţiile aparatului urogenital ocupă locul doi în patologia omului, după infecţiile acute ale căilor respiratorii superioare. Pentru profi laxia afecţiunilor tractului urogenital se impun diferite acţiuni în ceea ce priveşte diagnosticarea precoce a maladiilor urogenitale [7] precum şi efectuarea unui tratament complet şi adecvat. Aceste acţiuni necesită cheltuieli fi nanciare considerabile. Numai în Statele Unite ale Americii anual se folosesc 1,6 miliarde de dolari pentru tratamentul infec- ţiilor tractului urinar. Tot în Statele Unite ale Americii în fi ecare an mai mult de 7 milioane de bolnavi se adresează la urolog cu diferite afecţiuni. Cu asemenea probleme se confruntă şi alte state. În Federaţia Rusă de pildă anual se adresează până la 1,3 milioane de pacienţi cu diferite patologii infecţioase a tractului urogenital. Unele din afecţiunile tractului urogenital: - pielonefrita şi cistita sunt cele mai răspândite afecţiuni ale populaţiei. Iar în structura pacienţilor spitalizaţi în secţiile specializate de nefrologie şi urologie bolnavii cu pielonefrită constituie de la 32% până la 68%. Această patologie ocupă primul loc printre bolile renale (PCN-89, 2008). Anual pe plan global de pielonefrită cronică suferă 1:1000 de bolnavi. Diagnosticul la timp a afecţiunilor din sistemul urogenital totdeauna a fost şi probabil va fi , difi cile deoarece bolnavii nu la timp se adresează la medic [11,12]. Iar cauzele de ce pacienţii nu se adresează la medic sunt multiple. Populaţia, mai ales acea rurală cu afecţiuni ale tractului urogenital de multe ori ignorează să se adreseze la medic [13]. Alte ori ei se adresează târziu [14]. Un rol important în profi laxia patologiei urogenitale îl are medicul de familie [4,15]. Iar acest medic trebuie să cunoască care sunt motivele pentru că bolnavii nu se adresează la medic. Studiile bibliografi ce contemporane la tema: ,,Profi laxia maladiilor urogenitale” au arătat că cvazi totalmente lipsesc lucrări ştiinţifi co-practice la această temă, luând în consideraţie cele relatate mai sus neam pus ca scop - de a ,,Studia şi a analiza posibilităţile de a preveni afecţiunile aparatului urogenital”. Pentru atingerea acestui scop au fost trasate următoarele sarcini:

1. Aprecierea rolului anamnezei în suspectarea prezenţei unei afecţiuni urogenitale la persoanele examinate de către medicul de familie.

2. Determinarea cauzelor neadresării la timp a populaţiei la urolog.

3. Stabilirea morbidităţii urogenitale de către medicul de familie la persoanele care direct nu se adresează la medicul urolog.

4. Confi rmarea de către urolog a morbidităţii urogenitale stabilite de medicul de familie.

5. Propunerea unui algoritm de profi laxie a afec- ţiunilor urogenitale în rândul populaţiei.

Material şi metode Au fost examinate după un program şi plan de lucru, bine pus la punct, 2125 de persoane în anii 2010- 2012 în ofi ciile medicilor de familie şi în policlinica centrală sec. Buiucani, or. Chişinău. Examenul a inclus:

1. Studierea şi analiza detailată a anamnezei personale şi a celei eridocolaterale a tuturor persoanelor din cele 2125 care s-au adresat la medicul de familie.

2. Culegerea semnelor subiective specifi ce şi nespecifi ce a afecţiunilor urogenitale şi înregistrarea lor într-o fişă de informaţie a fi ecărei persoane examinate.

3. Determinarea grupelor de semne subiective (Durerea şi localizarea ei, dereglări de micţiune, aspectul vizual al urinei, alte plângeri) şi a celor obiective specifi ce şi nespecifice.

4. Concluziile (diagnosticul preventiv) al medicului de familie.

Rezultate şi discuţii Prezentăm rezultatele studiului. După cum rezultă din cifrele refl ectate în tabelul 1 au fost examinate 2125 de persoane dintre care 1116 bărbaţi şi 1009 femei ce constituie 52,52-47,48% respective. Majoritatea persoanelor examinate o constituie persoanele care erau cuprinse în grupele de vârstă de la 21-60 ani ce constituie 929 de bărbaţi şi 878 de femei - vârste apte de muncă. Iar în procente aceste vârste vor fi următoarele – la bărbaţi – 83,25% şi la femei – 87,02%. Totodată aceste date ne permit să concluzionăm că rezultatele studiului sunt comparabile (p =<0,01). Persoanele examinate au prezentat 4257 de plângeri ce constituie la bărbaţi – 191,58% iar la femei – 210,01%. Aceasta înseamnă că fi ecare persoană a prezentat în mijlociu două acuze care pot fi considerate caracteristice patologiilor urogenitale. Cele mai frecvente plângeri au fost – durerea în diferite regiuni şi cu diferite localizări anatomo-clinice (lombară, inghinală, perineală şi suprapubiană). Conducându-se de caracterul şi frecvenţa plângerilor persoanelor examinate, medicul de familie îi trimite la consultaţiile medicului urolog cu suspecţie a următoarelor afecţiuni urogenitale (Tab. 3). Datele prezentate în tabelul 3 ne arată că medicul de familie suspectă o patologie urogenitală la persoanele adresate la el. Pentru a concluziona asupra materialelor studiului este necesar de a prezenta examenul obiectiv la cele 2125 de persoane examinate de urolog care au fost trimise de medicul de familie (Tab. 4). Aşadar consultaţiile urologului a stabilit nivelul de diagnostic al afecţiunilor urogenitale este de peste 58,0% faţă de cele 16,0% apreciate de medicul de familie (Tab. 3 şi 4). Este indespensabil de a aduce la iveală rezultatele examenelor radiologice şi imagistice (Tab. 5). Cele mai frecvent utilizate metode de examinare a pacienţilor cu suspecţie la patologie urogenitală au fost: - Ultrasonografi a, CT, RMN, precum şi multe altele la necesitate. Dintre cele 2125 de persoane care au vizitat medicul de familie numai 884 nau prezentat acuze şi n-au fost depistate semne obiective a patologiilor urogenitale, ce constituie 41,60% cât la persoanele cu plângeri şi date obiective ale afecţiunilor urogenitale cât şi la cele fără asemenea plângeri au fost diagnosticate: afecţiuni ale sistemului cardiovascular (hipertensiunearterială, ateroscleroză), aparatul respirator (rinite, sinusite, angine, tonzilite, faringite, laringite, bronşite, traheite etc.), gastro-intestinale, endocrine, dermatovenerologice etc., neuropatologice, oftalmologice, ginicologul ş. a. m. d. Medicului de familie îi revine un rol important în diagnosticul la timp a patologiei urogenitale. O parte de pacienţi care vizitează ofi ciile medicilor de familie prezintă plângeri caracteristice afecţiunilor urogenitale alte persoane se plâng şi asupra altor plângeri cu caracter general. Dintre aceste grupe de persoane – medicul urolog selectează care trebuie să fi e examinate de urolog – prin metode anamnestice şi a două grupe de bolnavi pentru a pune un diagnostic defi nitiv. Aceşti bolnavi necesită un diagnostic diferenţial. La prima etapă medicul de familie a suspectat patologie urogenitală la 16,0% dintre persoanele care au vizitat medicul de familie. Iar medicul urolog a stabilit că nivelul de afecţiuni urogenitale este de peste 58% faţă de cele 16% apreciate de medicul de familie. Examenul radiologic şi imagistic a fost folosit la 544 de bolnavi, ce constituie – 25,6% dintre cele 2125 de persoane incluse în studiu. Pentru a întreprinde măsuri de profi laxie a patologiei urogenitale noi am analizat motivele pe care pacienţii le-au invocat de ce nu se adresează la timp la medic. Din datele prezentate în tabelul 6 se vede că 2/3 din pacienţii cărora li s-a confi rmat diagnosticul de afecţiune urogenitală suferă şi de alte afecţiuni, iar 1/3 din cei cu diagnosticul confi rmat de urolog au avut şi alte motive pentru care nu sau adresat la urolog. Peste 33% de pacienţi invocă unele motive de ce nu se adresează la urolog. Cele mai dese cauze au fost: bolnavii suferă de alte afecţiuni (70,37%), locuiesc departe de instituţiile medicale, lipsa mijloacelor de transport, n-au apreciat corect suferinţele sale – 5,63%.

Concluzii

1. Nivelul de morbiditate urogenitală în rândul populaţiei este înalt.

2. Bolnavii nu la timp se adresează la medic.

3. Motivele adresării tardive sau neadresării la medic sunt multiple şi diverse.

4. Medicul de familie poate suspecta la 16% din cei examinaţi o patologie urogenitală.

5. Medicul urolog poate diagnostica la peste 58% din cei examinaţi o patologie urogenitală.

6. Metodele radiologice şi cele imagistice au fost folosite la 25,60% dintre cele 2125 de persoane incluse în studiul nostru sau la 43,84% dintre cei care prezentau plângeri caracteristice patologiei urogenitale.

7. S-a eliberat algoritmul de profi laxie a patologiei urogenitale.