ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA APARATULUI UROGENITAL
Rinichiul este un organ pereche , situat retroperitoneal simetric, asemănător unui bob de fasole. Are următoarele dimensiuni: 12 cm – lungime; 6 cm – înălțime; 3,5 cm grosime, cu o greutate de 140-170 g. La femei rinichiul este mai mic decât la bărbați. Iar rinichiul stâng este puțin mai mare decât cel drept. El este așezat de o parte și de alta a coloanei vertebrale, la 18 nivelul vertebrelor toracale 11-12 și a celor 2-3 lombare. Capsula proprie a rinichiului cu o structură fi broasă acoperă parenchimul renal. Grăsimea perirenală (perinefrică, stratul adipos) se află în jurul capsulei și se prelungește în sus spre diafragmă, inferior către ureter. În afară de propria capsulă și a stratului perinefrit în loja renală și în învelișul rinichiului se mai află fascia renală Gerota și stratul adipos. Prima este de o structură fi broasă situată anteroposterior de rinichi și formează anterior fascia prerenală, numită încă – Toldt, iar posterior, formează fascia retrorenală – Zuckekandl. Aceste două fascii delimitează loja renală și se unesc lateral. Superior, trec peste glanda suprarenală și se prelungesc către diafragm, contopindu-se cu țesutul fi broconjunctiv care înconjoară vase mari renale. Loja astfel devine închisă. În partea inferioară aceste două foițe sunt distanțate și loja renală rămâne deschisă. Prin aceasta se poate explica etiopatogenia ptozei renale. Prin continuitatea stratului adipos paranefric (prin care trece plexul renal) cu țesutul retroperitoneal și transdiafragmatic cu regiunea toracică se poate explica răspândirea infecției de origine renală în alte regiuni. Rinichiul are o față anterioară, care este orientată înainte și înăuntru și, o față posterioară, care privește în afară și înapoi. Prin fața anterioară rinichiul drept este în raport cu fi catul și cu unghiul colic drept. Iar rinichiul stâng prin fața sa anterioară se află în raport cu: splina și stomacul prin bursa omentală. Rinichii prin fețele posterioare vin în raport cu coasta a 12-a, diafragmul, mușchiul psoas, mușchiul pătrat lombar și cu o parte din nervii plexului lombar. Rinichiul are polul superior și polul inferior. Capsula (învelișul rinichiului) este ușor detașabilă. Parenchimul renal prezintă o zonă periferică de 7-8 mm de culoare brună-gălbuie, care se numește – substanța corticală și, o zonă centrală, de culoare roșie închisă, numită substanța medulară În substanța medulară se află 15-18 arii triunghiulare cu baza spre corticală și cu vârful spre sinusul renal. Acestea seamănă cu niște piramide și se numesc piramidele Malpighi .
Vârful piramidei poartă numele de papilă renală care proeminează în câte un caliciu. Pe suprafața papilei se află 15-20 de pori urinari (orifi cii), care sunt de fapt deschiderea tubilor colectori urinari în calice. Din piramidele lui Malpighi în substanța corticală pătrund formațiuni de aspect triunghiular în număr de 400-500 de fi ecare piramidă, numite striații medulare sau piramidele Ferrein. Iar porțiunile corticale care se află între piramidele Ferrein formează așa-numitul labirint. El este alcătuit din vase sanguine, corpusculi renali și tubi contorți. Rinichiul morfologic este compus din lobi și din lobuli. În componența unui lob renal intră:
1. piramida Malpighi;
2. piramidele Ferrein și
3. labirintele.
Un lobul renal este format dintr-o piramidă Ferrein și substanță corticală care o înconjoară (labirintul). Unica unitate funcțională și morfostructurală a lobilor și a lobulilor renali este nefronul . Numărul nefronilor este de 2600000 pentru ambii rinichi. Un nefron este format din: corpusculul renal și tubul urinifer.
Corpusculul renal este compus din capsula Bowmann și glomerulul vascular care se află numai în substanța corticală din labirint. Capsula Bowmann se aseamănă cu o cupă unde se află glomerulul vascular . Capsula Bowmann este constituită din două foițe – una viscerală, care învelește glomerulul vascular și alta parietală, care se continuă cu pereții 20 tubului urinifer. În spațiul dintre aceste două foiţe se acumulează fi ltratul glomerular (plasma fi ltrată la nivelul glomerulului) sau urina primară. Capsula Bowmann are doi poli, unul vascular cu un orifi ciu prin care intră o arteriolă aferentă și iese o arteriolă eferentă. Celălalt pol urinar continuă cu lumenul tubului urinifer.
Clomerulul vascular este constituit din 50 de anse capilare neanastomozate între ele, provenite din capilarizarea arteriolei aferente. Ansele capilare se unesc și formează arteriola eferentă. Prin peretele acestor capilare are loc fi ltrarea plasmei și formarea urinei primare. Tubul urinifer are trei părți:
a) partea proximală,
b) partea subțire și
c) partea dislată.
Porțiunea subțire și porțiunea neîncolăcită a părții distale formează o structură în formă de U, numită ansa Henle. Tubii colectori se formează din confl uența tubilor uriniferi. Ei coboară ca tubii drepți în piramidele Ferrein, apoi în piramidele Malpighi, unde fuzionează cu tubii similari, formând canale secretoare ce se deschid în calicele mici de la suprafața papilelor prin porii urinari. Rinichiul are raporturi cu:
1. Glanda suprarenală (polul superior);
2. Ureterele și fasciile pre și retrorenale (polul inferior);
3. Hilul renal (medial).
Pediculul renal este format din venă, arteră renală și bazinet (VAB) și pătrunde în hilul renal. Vascularizația rinichiului este asigurată de următoarele artere:
a) artera renală – o ramură laterală a aortei abdominale;
b) artera segmentară anterosuperioară – asigură vascularizația polului superior și medial al rinichiului; c) artera segmentară anteroinferioară asigură regiunile cu aceleași denumiri;
d) artera segmentară inferioară asigură vascularizarea treimei inferioară a parenchimului renal (polul inferior) și
e) artera posterioară care provine din ramul retropielic, asigură vascularizarea segmentului posterior.
La nivelul rinichiului se află de 20 de ori mai multe vase decât în alte organe. Vascularizația arterială a rinichiului prezintă unele caractere particulare care nu sunt decât o adaptare a circulației la funcțiile rinichiului. Artera renală se împarte la nivelul hilului renal în mai multe ramuri care pătrund printre piramidele Malpighi (în cordoanele Bertih), formând arterele interlobare la nivelul bazei piramidelor Malpighi, ele se divid dicotomic, se arcuiesc și formează arterele arcuate care sunt artere terminale și neastomozate între ele. Din arterele arcuite se detașează numeroase ramuri care pătrund printre piramidele Ferrein (în labirint), constituind arterele interlobulare. Odată pătrunse în labirint, de pe traiectul acestor artere începe să se desprindă câte o arteriolă aferentă pentru fi ecare corpuscul renal în parte. Arteriola aferentă pătrunde în capsula Bowmann prin polul ei vascular, se împarte în 2-5 ramifi cări care ulterior se capilarizează, realizând circa 50 de anse capilare neanastomozate între ele, ce alcătuiesc glomerulul renal. Din fuzionarea celor 50 de anse capilare rezultă arteriola eferentă, mai subțire decât cea aferentă, care părăsește capsula Bowmann prin același pol vascular. Mai 22 departe arteriola eferentă se îndreaptă către tubii uniferi unde se capilarizează formând în jurul acestora o rețea arteriovenoasă. Vascularizația arterială a riniciului se capilarizează deci, de două ori, odată la nivelul corpuscului renal și a doua oară la nivelul tubilor uriniferi, constituind sistemul arterial admirabil. Vasele se varsă direct în venele cavă inferioară. Rinichiul primește fi bre nervoase vegetative din plexul renal. Terminațiunele nervoase ajung în rinichi pe calea vaselor renale. Inervația capsulei renale se efectuează de către fi brele senzitive mielenice.
